Ştefăniţă Lechea, învăţătorul din Negrileşti care a făcut Facultatea de Teologie la 70 de ani, căruia comuniştii i-au distrus 46 de mii de cărţi, 1000 de manuscrise, viorile şi două piane urcate în creierul munţilor, care a fost interogat de Securitate, internat la nebuni şi alungat ani la rând de oameni, a murit. Trupul lui a fost găsit, luni, fără suflare, acolo unde s-a retras ca să-şi trăiască apusul vieţii sale zbuciumate: la Negrileşti. El va fi condus, astăzi, pe ultimul drum, spre odihnă veşnică în singurul lor care i se cuvine: Raiul.

În satul Tercheşti, casele sunt încă acoperite de troiene. În timp ce unii, mai în putere, se luptă să-şi care zăpada din curţi sau să şi-o dea jos de pe case, alţii, bătrâni şi neputincioşi, s-au trezit cu acoperişul dărâmat sau tremură de spaima că acest lucru se poate întâmpla din moment în moment. La aproape 100 dintre ei au ajuns, sâmbătă, o tonă de alimente şi dulciuri din partea Asociaţiei Naţionale a Agenţiilor de Turism (ANAT).

De zile şi zile, întreaga Românie asistă la lupta vrâncenilor cu nămeţii. Imagini nemaivăzute, cu oameni ieşind precum cârtiţele din case, prin tuneluri săpate în munţi de omăt, câini ce au ajuns să se plimbe printre crengile copacilor, aproape de zborul păsărilor, şi fire de înaltă tensiune ce pot fi atinse dintr-o întindere de braţ au devenit lait-motivul ştirilor şi emisiunilor de pe la toate posturile tv şi subiectul central în paginile ziarelor. Pentru o zi, am lăsat însă punctele fierbinţi şi am pornit prin Vrancea, spre cei despre care nimeni nu spune mai nimic: locuitorii satelor din comuna Cârligele.

Ninsoarea s-a oprit de luni. Chiar dacă au trecut patru zile de când nu mai ninge, situaţia nu pare să revină la normal. Se circulă infernal, atât prin Focşani cât şi pe drumurile naţionale, iar şoferii se înjură ca la uşa cortului. Pe marginea drumurilor, zăpada este înaltă şi de trei metri, iar prin localităţi, zăpada trece de acoperişurile caselor. Oamenii sapă efectiv în zăpadă, pentru a putea ajunge la magazin sau la farmacie.

Din prima zi când au ieşit românii la protest am ştiut că mă voi alătura şi eu. Priveam seara la televizor cum oameni în toată firea, îmbrăcaţi absolut normal şi cu studii superioare scandau fără frică „Jos Puterea!“. Mi-am dorit să mă alătur românilor din Piaţa Universităţii care au declanşat aceste ample mişcări naţionale. În cele câteva seri în care îi priveam cu admiraţie pe cei de pe sticlă simţeam, parcă, revolta în vene.

Datele provizorii ale Recensământului Populaţiei şi al Locuinţelor 2011 vor fi disponibile în perioada 6-10 februarie, iar cele preliminare în luna mai, analiza datelor fiind în grafic. Ca să facem mai uşoară aşteptarea, vă prezentăm ce a însemnat o zi din viaţa unui recenzor. Acţiunea de recenzare a oferit o radiografie fidelă a Focşaniului de azi. Garsoniere pline de mizerie, case dărăpănate cu mulţi membri, persoane care nici nu-şi mai aminteau câte clase au făcut sunt câteva din încercările prin care au trecut recenzorii.