Sunt una dintre persoanele care citesc prospectele medicamentelor. Mă uit la reacţii adverse, la ce sunt bune, cu ce nu trebuie asociate, cum se păstrează. Pe cele mai multe dintre prospecte scrie să nu aruncăm produsele pe care nu le mai folosim la gunoi, la WC, la chiuvetă,ci să ne adresăm farmacistului.

I-am zis să mai stea, că e Cod portocaliu, da’ nu avea cum, că şefu’ (de la Bucureşti) n-a mai putut; fără ea. Bun, a mers la gară să ia trenul spre Bucureşti, care trebuia să ajungă pe la 6 jum’ate seara. Povestea pe scurt e că a ajuns la 12 noaptea, în Focşani. Povestea mai în detaliu e că era foarte frig, boschetarii puseseră stăpânire pe calorifere, lângă care trăseseră chiar şi un rând de bănci destinate călătorilor cumpărători de bilete, doamnele de la informaţii spuneau ba că trenul s-a oprit la Pădureni, ba la Pufeşti, unde căzuse curentul electric, ba la Mărăşeşti...

Aflând că Gheorghe a fost plecat două zile la oraş ca să participe la demonstraţii, Ion, primar de comună, simţi că-i fuge pământul de sub picioare. La el în comună aşa ceva era de neconceput. Garantase şefilor de partid că nimeni nu crâcneşte în comună cât e el primar. Iniţiative ca ale lui     Gheorghe, fost salariat al primăriei, disponibilizat pentru că punea întrebări incomode, trebuiau oprite din faşă. Aşa că îl trimise pe Vasile, agentul şef, să-l aducă la sediul primăriei.

Seara, la culcare, Gheorghe îi spune băieţelului său următoarea poveste:
- Demult, tare demult, o ţară al cărei nume nu-mi vine acum în minte, fu lovită de o tragedie fără precedent: apa nu mai era potabilă. Fenomenul era rezultatul poluării excesive a pânzei freatice - pe de o parte, dar şi a conductelor învechite şi ruginite care transportau apa până la robinetele din gospodării - pe de altă parte.

Pe zi ce trece, mintea pedeliştilor fată noi idei, câte opt o dată în unele zile, precum iepuroaica. Dacă ar fi constructive, ne-am bucura şi noi, ba chiar am sări în sus de bucurie. Numai că, de cele mai multe ori, ce spun eu, de fiecare dată, ideile portocalii sunt IDIOATE.
   

Când Gheorghe reveni acasă, după o săptămână petrecută la ţară, avu un şoc: geamurile apartamentului pe care îl deţinea la parterul unui bloc erau acoperite de un banner uriaş pe care scria, cu litere mari, albe, pe fond albastru „LA ION. SPITAL DE URGENŢĂ”. O mulţime de oameni formau o coadă care ieşea din scară şi dădea ocol blocului.