Vine un moment în viaţa fiecărui adolescent când presimţirea libertăţii îl tulbură. Instinctual, îşi dă seama că a crescut şi că de el depinde succesul sau eşecul paşilor săi. Vine un moment când se uită la copilaşii de 9-10 ani, adunaţi buluc pe terenul de joacă, simţindu-se pătruns de o duioşie dulce-amară. Nimeni nu a găsit un cuvânt potrivit pentru a numi tot amalgamul acesta de emoţii...

Ştirile de la ora 19 nu îşi fac loc în lista de priorităţi ale unui adolescent. Serialele, filmele romantice sau inspirate din viaţa de liceu sunt mult mai importante decât un jaf sau o reformă politică. Plăcerea, delectarea, acţiunea întrec nevoia de a fi informat într-o lume atât de complexă şi schimbătoare. Mai toţi tinerii îşi creează o lume proprie, depărtată de viaţa reală, aceea de dincolo de şcoală, casă şi petreceri. Toţi trăiesc într-o lume în care bucuria, intrigile şi idilele sunt la ordinea zilei.

Pentru adolescent, prima sursă de citate e reprezentată de profesori. Adulţii alături de care petreci cam jumătate din zi devin în mod natural primii la care apelezi când ai nevoie de o vorbă de spirit. Mediul în care au crescut şi propria lor existenţă dinainte de a ajunge la catedră le-au mo-delat însă în aşa măsură perspectivele, încât s-a ajuns deja la o stare de fapt: fiecare profesor are un mesaj personal, poate în contradicţie cu a altuia şi tu, ca ucenic, din bancă, trebuie să iei o decizie. Aici intervine factorul discernământ...

Aceasta este o replică dintr-un serial-retro pentru adolescenţi. Se numeşte “My so-called life” şi deşi nu a rezistat mai mult de un sezon, tratează fel de fel de teme care depăşesc de multe ori graniţele şcolii sau ale frământărilor adolescentine de suprafaţă. Eroina, Angela Chase, o combinaţie surprinzătoare de timiditate şi curaj, îşi pune cele mai incitante, dar şi chinuitoare întrebări.

Pe data de 12 decembrie 2011, la Teatrul Municipal “Maior Gh. Pastia”, s-a desfăşurat spectacolul “Sunt un orb”, susţinut de actorul Horaţiu Mălăele. Lipsit de tiparele clasice, fără personaje, fără acţiune şi fără îngrădiri, actorul a susţinut un recital de zile mari, în care a combinat cu subtilitate poezii din opera unor autori (...)

Cu toate că sună incredibil, fără ca măcar să se întâmple în mod conştient, fenomenul despre care voi vorbi este foarte frecvent în luna decembrie, în special după data de 6. Atunci, din oraşul cenuşiu şi de abia respirând sub povara vieţii de zi cu zi, o scânteietoare apariţie se impune în faţa ochilor mei. Halucinaţie? Miraj? Vis?