VIDEO şi GALERIE FOTO: Fântâna cu ARGINT VIU din cătunul Trestia!

2
8220


Constantin Bentea, zis Costică, cunoscut și sub numele de Litu, din cătunul Trestia, sat Motnău, comuna Dumitrești, spune că toată existența i s-a schimbat în urmă cu vreo 35 de ani, când niște vecini răi i-ar fi pus argint viu în apa fântânii. „Am început să am o durere, așa, prin tot corpul. După aia, m-am trezit într-o trepidație, într-o dezechilibrare corporală, mi-au ieșit bube pe tot corpul… Am luat-o prin doctori, dar degeaba. După aia am luat-o prin babe… În total, cred că am fost la peste 200 de babe de prin toată țara, dar și prin preoți și cel de la Sărulești mi-a zis: «Ai argint viu și pe diavolul în tine». Acuma, eu știu ce să mai fac? Că nimeni nu m-a scăpat, și eu tot cu dureri mă chinui, și cu bube…”, zice nea Litu. Și ca și cum n-ar fi de ajuns, omul mai are acasă și doi băieți cu handicap. Cel mai mic i-a murit la doar 30 de ani, într-un accident în Italia, de parcă peste gospodăria lui s-ar fi abătut cine știe ce blestem crunt. Florica, soția omului, în vârstă de 60 de ani, este singura care pare să fi scăpat neatinsă, iar femeia se străduie din răsputeri să aline durerile și suferințele trupești și sufletești ale celor trei. Citiți, în continuare, strania poveste a lui Constantin Bentea, zis Litu, fost linior telefonist, actualmente pensionar chinuit de argintul viu, un om care a cheltuit realmente o avere numai și numai în speranța că va reuși să-l „scoată pe dracu, cu tot cu argintul viu” din el!

    O poveste ce pare desprinsă, parcă, din filmele de groază încă mai dăinuie în cătunul Trestia, unde un bărbat ce se apropie cu pași repezi de senectute și-a consumat toate finanțele și energiile să scape de… „argintul viu și de dracu” din el! Dacă n-ar fi fost nenorocirea care zice că l-a lovit când era încă tânăr și în putere, omul spune că altfel ar fi stat acum lucrurile cu gospodăria sa, cu familia sa, cu bunăstarea acesteia… 
Totul a pornit, povestește, de la o dușmănie iscată din nici el nu mai știe ce motiv, de niște vecini. „Au vrut să se răzbune pe mine și au băgat argint viu în fântâna mea. Și uite așa, nevastă-mea a făcut mâncare cu apă de acolo și argintul viu a intrat în mine. Dar la început n-am știut ce se întâmplă… Totul a început acum 35 de ani, când deodată, m-am trezit așa, într-o trepidație, într-o dezechilibrare corporală… Au început să-mi iasă bube peste tot, la picior încă le mai am și astăzi, mă mănâncă, mă dor, nu se închid deloc, nu trec orice aș face… Ei, și când am văzut eu așa, ce-am zis, s-o iau prin doctori, că doar acolo se duce omul când e bolnav. M-am dus la spital, mi-au făcut analize, tot, și la urmă mi-au zis că n-am nimic!”, a spus nea Litu.
Plin de speranță, și-a luat călcâiele la spinare și s-a întors omul, din Focșani, în cătunul lui, convins că doctorii au dreptate și că dacă tot n-are nimic, o să-i… treacă. „Numai că din zi în zi îmi era tot mai rău în loc să mă fac bine! Așa că am mai vorbit cu unul, cu altul și am luat-o prin babe, să-mi afle ce doctorii n-au putut afla”, povestește.

   Pelerinaj la peste 200 de babe descântătoare-fermecătoare!

    Și uite așa, din vorbă-n vorbă, nea Litu a luat calea pribegiei și și-a căutat leacul bolii din babă-n babă. „Ce să vă zic, am fost peste tot, le știu pe toate… Și pe la Focșani, și la una de pe Valea Rea, la Olteanca, la altele prin Buzău, Brăila… Da’ unde n-am fost! Am un caiet aici în care am scris numerele lor de telefon, câte s-au mai păstrat, că de atâția zeci de ani de umblătură s-au mai distrus. Oricum, cred că am fost la peste 200 de descântătoare din astea… Și câți bani am dat, că dacă i-aș fi adunat acum aveam o avere… Și tot nu mi-a trecut… Am fost și la Slobozia Bradului, și la popă la Cernica… Dar ce-am pățit la Sărulești, niciodată n-o să uit! Stăteam eu așa, în ușa bisericii, ascultam slujba. Era acolo lumea de pe lume, și dintr-o dată, a venit ca un vânt așa care m-a luat și m-a trântit jos în mijlocul bisericii. Și popa a venit lângă mine și mi-a zis: «Ai argint viu cu diavolu în tine». Mi-a zis că am și băut și am și călcat în argintul viu. Dar bine tot nu m-am făcut, cu toate rugăciunile cu tot”, a povestit bărbatul. Nevasta lui, Florica, singura ce pare neatinsă de vreo boală, i-a confirmat spusele, ba chiar a mărturisit, cu mâna pe inimă, că a văzut cu ochii ei cum în ceaunul în care a pus de mămăligă s-au lăsat la fund mărgeluțe argintii, dar și cum acestea săreau prin ogradă. „Fugeau așa prin curte, și eu am crezut că sunt niște biluțe de la cine știe ce mărgele. Dar nu, era argintul viu în care a călcat bărbatu-meu”, a spus ea.
    Starea de rău permanent, de dureri în tot corpul, de arsuri, de mâncărimi, de fierbințeli care-i chinuie trupul în permanență, la care se adaugă puseele de sufocare plus bubele de pe unul dintre picioare, care nu vor deloc să-i treacă, l-au împins pe nea Litu să caute, zice, în continuare, cu orice preț, leacul salvator la alte și alte babe. „Ultima dată, acum o lună, am fost la una din Ploiești. Da înainte de-a merge am sunat-o și ea mi-a zis direct: «da, știu, ai lucrare făcută». Am fost la ea într-o vineri. Mi-a zis să mă duc cu 9 trandafiri roșii. Am intrat în casă, ea a pus apă plată într-un vas de porțelan, după aia a pus acolo și petalele de la trandafiri. Apoi a scos crucea lui Iisus Hristos, m-am închinat, am zis Tatăl Nostru și ea a început să descânte. Da până să înceapă descântecul mi-a zis să iau o dată apă în gură din sticlă, după ce zic rugăciunea să mai iau o gură și apoi să scuip în bolul ăla cu trandafiri. Mi-a cerut 2.600 de lei, i-am dat dar mi-a zis că banii ăia nu-i ia ea, ci lucrarea. Ea a zis că și-a ținut numai 150 de lei, munca ei, restul s-au dus la lucrare. Oricum, ce-a făcut ce nu, că eu când m-am uitat în castron, pe fundul lui era argintul viu! L-a scos prin duh, așa a zis! Era așa, albăstrui, multe bile mici”, povestește nea Litu. 

   „…Și de argintul viu tot n-am scăpat!”

    S-a întors acasă fericit că văzuse cu ochii lui acolo, în castron, argintul viu scos din el, și convins să respecte cu sfințenie toate ritualurile impuse de descântătoarea-fermecătoare. „Mi-a dat de-am îngropat pe la colțurile casei ceva ce se cheamă apărători. Mi-a zis să mă duc la biserică, m-am dus. M-a pus să car în fiecare zi de la gârla din vale câte o cană de apă, timp de nouă zile, și să o torn într-un vas de lut. La 9 zile mi-a zis să mă spăl cu apa aia numai că… a fost frig, eu am pus vasul aici în bucătărie, și-a dat gerul și-a crăpat. N-am mai apucat să mă spăl. Să nu credeți că nu i-am spus și preotului de aici de la noi! I-am spus și lui, mi-a zis să fac rugăciuni, dar eu de argint tot n-am scăpat! Simt așa, o presiune în tot corpul, de parcă ar fi o persoană solidă care mă omoară… Noapte mă ia câte-o fierbințeală groaznică, la picior bubele astea mă mănâncă rău, mă scarpin și mă ustură tare. Bani nu mai am să mă mai duc pe la doctori ori pe la babe ori pe la popi… Nu știu ce să mă mai fac”, a mărturisit nea Litu.

   Trei, Doamne… și toți trei…

    Dincolo de povestea cu argintul viu și de ravagiile pe care acesta cică le face neîntrerupt în trupul lui nea Litu, pe toată familia sa pare ca cineva să fi aruncat un blestem. Trei copii au avut bărbatul și soția lui, însă dintre aceștia, singurul care le-ar fi putut fi sprijin bătrâneților, Auraș, a murit la doar 30 de ani, într-un accident de muncă petrecut în Italia. Ceilalți doi, Ionel, zis Ginel, în vârstă de 33 de ani, și Dan, zis Relu, de 35 de ani, au fiecare handicapul lui. Primul a suferit pe când era doar un copil de patru ani, o fractură la piciorul drept, chiar la genunchi. A fost operat o dată la spitalul din Focșani, apoi a ajuns sub ochii regretatului profesor Pesamosca. „Ne-a planificat când să mergem să-l opereze, dar era chiar de un Crăciun, pe 25 decembrie… Eu eram de serviciu, făceam de pază, era iarnă grea, nu am putut ajunge… „, a spus nea Litu.
Iar celălalt copil, acum de 35 de ani, Dan, s-a născut cu o afecțiune psihică. Dacă-i întrebi, nici unul și nici celălalt nu știu să spună câți ani au, „că n-am învățat carte. Am fost amândoi la Școala Specială din Măicănești, dar n-am învățat nimic. Am pățit multe acolo… Copiii erau răi, m-au luat odată și m-au pus în gard, mi-au rupt hainele, și carnea s-a rupt… Dacă nu era fratele meu să mă apere nu știu ce mă făceam. M-au luat și m-au dus la spital… Cred că patru ani am stat la Măicănești”, a spus Ionel.
Și el, și fratele lui sunt încadrați în gradul II de handicap, drept urmare, primesc fiecare indemnizația de 245 lei lunar. Bani la care se adaugă pensia de stat în cuantum de 485 lei a tatălui lor. Și din acești bani trebuie să se descurce o lună întreagă. „N-ar fi fost greu dacă nu eram și bolnavi toți. Dar așa, vă spun sincer că ne întreținem cu greu…”, a explicat nea Litu.

    Fost linior telefonist, actualmente pensionar chinuit de argintul viu

    Cu toate că suferința fizică a lui nea Litu este vizibilă cu ochiul liber, și cu toate că și sufletul i-a fost marcat de moartea unui copil și handicapurile celorlalți doi, bărbatul nu și-a pierdut simțul umorului. Găsește, încă, puterea să glumească pe marginea pățaniei lui și recunoaște că poate a aruncat bani peste bani, fără niciun folos, la descântătoare, în loc să-i folosească în scopuri mai realiste… În toată sărăcia și necazul lui, singura amintire luminoasă, despre care vorbește cu mândrie, pare să fie vremea în care a lucrat. „Am fost linior telefonist de linie la IFET Focșani, sector Dumitrești. Șase ani jumate am lucrat la Poștă la Focșani, restul, până la 32 de ani, la Dumitrești. Aveam cinci comune în grijă, Vintileasca, Jitia, Chiojdeni, Dumitrești și Gura Caliței. Verificam traseul de linie telefonică, că pe atunci nu erau telefoane mobile. Îmi luam geanta, scările, securea, izolatorul, cuiele și sârma, când se putea mergeam cu mașina, când nu, cu bicicleta sau chiar pe jos. Și făceam control și reparația unde era defecțiunea. Eram mai tare ca un primar! Păi nu?! Un primar are în grijă doar o comună! Eu aveam cinci!”, râde nea Litu. 
    Dacă n-ar fi fost pățania cu argintul viu, alta ar fi fost, zice, viața lui… Așa, a trebuit să se tot caute din doctor în doctor și din babă în babă până acum, când a cam obosit. „Fie ce-o vrea Dumnezeu”, spune. Fântâna cu pricina a acoperit-o. Temeinic. Să nu mai pățească altul ca el. Însă în adâncul sufletului încă poartă speranța că undeva, cineva, va afla totuși un leac și pentru el… Că cineva din lumea asta mare va putea să-l scoată pe „dracu și argintul viu” din el!

2 COMENTARII

  1. Buna ziua, ma numesc Roxana si am nevoie de ajutorul dvs.mai exact va rog sa ma ajutati sa gasesc un domn despre care ati scris un articol acum 3 ani, cu siguranta aveti vreun numar de telefon de-al dumnealui.Articolul este din 22.04.2015 scris de Breana Laura si Selaru Aurel titlul fiind „Fantana cu argint viu din catunul Trestia”.Ajutati-ma sa iau legatura cu acest domn Bentea Costica, am incercat sa-l gasesc dar….acolo se pare ca sunt rupti de lume.Va multumesc

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here