VIDEO și GALERIE FOTO: „Deșteaptă-te, române“, în ritm de rap. Patru tineri au reinterpretat Imnul Național pe scena Ateneului Popular


Astăzi e Ziua Națională a României. Parade militare, muzică de fanfară, steaguri tricolore, adunări publice, discursuri, imnul național, toate au menirea de a păstra vie în sufletul românului amintirea Marii Uniri de la 1918. Ajunge însă acest mesaj la oameni? Și, mai ales, ajunge el la tineri?  Îi mai interesează pe ei ce s-a întâmplat în urmă cu aproape o sută de ani? Știu ce s-a întâmplat? Știu versurile imnului național și le trezește intonarea imnului vreun sentiment?
    La 1 decembrie 1918, Marea Adunare de la Alba-Iulia votează unirea Transilvaniei cu România, creându-se un singur stat național. Dar luptele românilor de acum 100, 150 de ani, pentru libertate, independență, unire sunt doar chestii plictisitoare din manualele de istorie, pe care trebuie să le înveți ca să treci clasa sau să nu-ți strici palmaresul școlar. Pentru cei care nu mai sunt la școală, sunt lucruri date uitării, readuse în memorie când vreo televiziune cu buget redus difuzează pentru a n oară vreun film de Sergiu Nicolaescu sau când televiziunile de știri transmit de la ceremoniile de 24 Ianuarie și 1 Decembrie. Luăm de bune, considerăm firești libertatea, drepturile cetățenești, independența. Dar pentru ele, în urmă cu numai 100, 150 de ani (da, numai, pentru că în istorie 150 de ani înseamnă puțin), stră, străbunicii noștri au murit în luptă. Zilele acestea, când peste tot se vorbește despre ISIS, despre atacurile teroriste, despre amenințarea la adresa modului de viață european, a democrației, ar trebui să ne gândim cu toții mai mult la ceea ce însemnăm ca națiune și la ce ne poate oferi istoria, dacă o scoatem din manuale și îi facem loc în sufletele noastre, acolo unde lecțiile ei sunt vii și ne pot oferi modele, soluții, idei, alternative, ne pot învăța să nu repetăm greșelile.

Cât despre Imnul Național…

Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată, croiește-ți altă soarte,
La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani.

Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Și că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian!
    
Înalță-ți lata frunte și caută-n giur de tine,
Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
Un glas ei mai așteaptă și sar ca lupi în stâne,
Bătrâni, bărbați, juni, tineri, din munți și din câmpii!
    
Priviți, mărețe umbre, Mihai, Ștefan, Corvine,
Româna națiune, ai voștri strănepoți,
Cu brațele armate, cu focul vostru-n vine,
„Viața-n libertate ori moarte!” strigă toți.
    
Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate
Și oarba neunire la Milcov și Carpați!
Dar noi, pătrunși la suflet de sfânta libertate,
Jurăm că vom da mâna, să fim pururea frați!
    
O mamă văduvită de la Mihai cel Mare
Pretinde de la fii-și azi mână d-ajutori,
Și blastămă cu lacrămi în ochi pe orișicare,
În astfel de pericul s-ar face vânzători!
    
De fulgere să piară, de trăsnet și pucioasă,
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Când patria sau mama, cu inima duioasă,
Va cere ca să trecem prin sabie și foc!
    
N-ajunse iataganul barbarei semilune,
A cărui plăgi fatale și azi le mai simțim;
Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,
Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim!
    
N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm;
Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,
Să ne răpească limba, dar morți numai o dăm!
    
Români din patru unghiuri, acum ori niciodată
Uniți-vă în cuget, uniți-vă-n simțiri!
Strigați în lumea largă că Dunărea-i furată
Prin intrigă și silă, viclene uneltiri!
    
Preoți, cu crucea-n frunte căci oastea e creștină,
Deviza-i libertate și scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăși în vechiul nost’pământ!

Scris și publicat de Andrei Mureșanu în timpul Revoluției de la 1848, poemul „Un răsunet” avea să devină Imnul Național al României imediat după revoluția din decembrie 1989. Versurile lui, scrise în limba românească de acum 167 de ani, sunt în mare parte necunoscute majorității românilor. De altfel, chiar la ceremonii se interpretează doar strofele 1, 2, 4 și eventual 11. Dar acest poem nu înseamnă doar versuri, el este în sinea lui o lecție de istorie, un strigăt de disperare al poporului sătul să rabde tiranii, fie ele ale altor popoare, fie ale propriilor conducători. E însă și un avertisment, pe care românii îl dau celor ce încearcă să-i țină sub jug. Mămăliga chiar explodează, dacă nu o iei la timp de pe foc…

Ne-am întâlnit la Ateneul Popular din Focșani cu patru tineri care au avut ca „temă”, interpretarea imnului național într-un stil propriu. Teodora Tudose, de la Colegiul Național Unirea, Simona Delegeanu și Edward Porumboiu de la Colegiul Național Cuza,  Diana Pașalău de la Liceul de Artă, au luat parte la un experiment, care, îndrăznesc să sugerez, poate constitui o idee bună pentru oricine vrea să aducă istoria în sufletele tinerilor. Alături de noi au fost și membrii Orchestrei de Cameră „Unirea” Focșani, orchestră dirijată de Vincent Gruger, și care, la finalul concertului de ieri seară, dedicat Zilei de 1 Decembrie, a interpretat Imnul Național. Mulțumesc tuturor, inclusiv directorului Ateneului Popular, Valentin Gheorghiță, pentru colaborare.

Cred că ceremoniile oficiale, cu tot ceea ce includ ele, au un rol și un rost foarte bine definite. Dar mai cred că istoria trebuie să fie vie și nu înviată la anumite date. Vă invit să urmăriți filmulețul și să intonați alături de noi Imnul Național.

                                               La Mulți ani, România!
 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here