VIDEO : Episodul 54 – Lăsaţi copiii să dea cu piatra. Şi nu puneţi popi mobili

1
16037


Cândva, cu mulți ani în urmă, o minte luminată (sau nu prea) s-a gândit că ar fi senzațional să așeze lângă Sala Polivalentă din Focșani, un fel de fântână arteziană. Anii au trecut, și ceea ce cândva era un kitsch, a devenit un loc de joacă pentru copiii din zonă. Bine, tot platoul din fața Sălii este un loc de joacă, unde, ca o paranteză, una foarte importantă, la sesizarea Monitorului de Vrancea, pentru o scurtă perioadă de timp, nu mai intrau mașinile, fiindcă fuseseră montați stâlpi; astfel, copiii se puteau juca în siguranță. Minunea a ținut foarte puțin, așa că acum copiii aleargă, iar părinții și/sau bunicii țipă după ei la interval de unul-două minute: „Atenție la mașină!”.

    Căci în ciuda semnelor de Staționare interzisă, oricine are treabă la magazinele din zonă, intră pe platou. Desigur, se puteau pune popi mobili, cu cheiță, cu ceva, astfel încât să poată intra doar mașinile sportivilor care participau, când participau, la competițiile de la Sala Polivalentă. Dar e deja prea complicat.  E prea mult. E SF. Bine că au desenat pătrățele galben/negre pe asfalt. Nu contează că peste copiii care se joacă acolo poate oricând să dea cineva cu mașina.
    Închei această mare, dar importantă paranteză, și revin la fosta fântână arteziană, în prezent sit arheologic pentru copii. Ieri, era forfotă mare. Copiii rupseseră bucăți din ea și cu ele spărgeau alte bucăți, pe care, la doi metri mai încolo, le așezau pentru „fundația unei case”. Cu multă râvnă, spărgeau piatra ca niște adevărați muncitori, iar fetele „gătiseră” castane și i-au chemat la masă, nu înainte de a-i trimite să se spele, imaginar desigur, pe mâini. Pentru copii, joaca asta părea ceva extraordinar, ceva palpitant, minunat, deosebit. Dar pentru mine, ca mamă, și clar, nu numai pentru mine, căci și alte mame își lua de acolo copiii dornici să intre în echipa „arheologilor”, joaca este clar una periculoasă. Riscă să le sară în ochi, în față, așchii din acele pietre friabile, să se lovească în timp ce le aruncă fără să se uite spre „șantierul” unde ridicau casa.

    „Să nu-i lase acolo”, ar putea spune cineva grăbit să… arunce cu piatra. Dar cine are copii știe că e de ajuns să facă unul ceva, ca toți să intre în joc. Asta pe de o parte. Pe de altă parte, unde să se joace copiii din zonă? Singurul loc de joacă civilizat din apropiere este cel din Parcul Schuman, unde trebuie însă să stai la rând la leagăne, de aglomerat ce este. Există un alt loc de joacă în spatele blocurilor de lângă Comisariat, spre Comcereal. Dar e de-o vârstă cu mine sau, tot ce-i posibil, mai bătrân, cu toboganul din ciment, înalt și cu tabla ruginită, leagăne și balansoare pe care a putrezit și s-a rupt lemnul, nămol după fiecare ploaie. Iar drumul până acolo, e un slalom printre gropi sau bălți, atunci când plouă. Așa că unde să se joace copiii? În față la Sala Polivalentă, printre mașini care vin și pleacă, pe ruinele unei foste fântâni arteziene.
    Åži ca să nu uit! La fosta arteziană există un stâlp cu firele electrice la vedere și o cutie cu priză și întrerupător. Nu știu dacă există curent electric acolo, sper că nu, dar nu pot să nu mă gândesc la atât de recentul caz al adolescentului care a murit electrocutat în Parcul Bălcescu. 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here