Dacă nu ar fi fost gustos şi practic, cu certitudine toastului franţuzesc nu i-ar fi mers vestea până dincolo de ocean. E drept, internetul nu cunoaşte bariere geografice, însă nici interesul oamenilor pentru reţetele care le dezmiardă simţurile de la primele ore ale dimineţii.
Despre ce este vorba pe scurt: feliile de pâine se tăvălesc prin amestecul format din câteva ouă bătute cu lapte sau smântână, se adaugă un vârf de cuţit cu sare, după care se pun la prăjit la foc mic până când ambele părţi sunt rumenite uniform. Dacă aveţi pâine din ziua precedentă este recomandat să o folosiţi pe aceasta mai mult decât pe cea proaspătă.
   Când toate sunt gata le serviţi cu ketchup, maioneză sau orice sos pe gustul dumneavoastră, iar pentru mai multă consistenţă cu bacon, carne de vită, şuncă sau brânză. Există şi o a doua posibi-litate, anume să realizaţi mici dulciuri cu care să vă surprindeţi familia. Gustul toastului franţuzesc poate fi ajustat cu ajutorul zahărului, untului, fructelor, siropului sau altor ingrediente. Ca să vă dăm şi niscaiva idei, reţineţi că feliile rumenite se combină grozav cu gemul, untul de arahide, mierea, marmelada şi chiar îngheţata, ciocolata sau frişca.
 
Originea toastului franţuzesc

   Cărui popor să îi purtăm recunoştinţă pentru toastul franţuzesc? În ciuda aparenţelor, toastul franţuzesc are doar o legătură indirectă cu francezii. Acest obicei culinar este o moştenire din vremea strămoşilor români, perpetuată până în evul mediu şi iată chiar până în zilele noastre.