Temele pentru acasă, deși utile și necesare în esență, ajung să devină o corvoadă pentru copii, fiind principalul motiv care îi determină să urască școala. Acestea sunt concluziile care se pot desprinde din cel mai nou raport întocmit de Ministerul Educației Naționale (MEN) și Institutul de Åtiințe ale Educației (ISE), raport realizat în urma consultării publice în ceea ce privește sarcinile pe care le au elevii acasă.
„Temele pentru acasă sunt considerate utile și necesare pentru îmbunătățirea învățării de cei mai mulți dintre respondenți. Cu toate acestea, se constată o preponderență a temelor repetitive, monotone și dificile, care întăresc ceea ce s-a predat la clasă. Profesorii se centrează pe explicarea sarcinilor și pe feedback-ul frontal, în timp ce elevii și părinții își doresc teme diferențiate, provocatoare, pe care să le rezolve creativ și eventual în echipă. Mai mult de jumătate dintre profesori declară că nu dau teme pentru vacanță. Pe de altă parte, 75-80% dintre elevii și părinții care au completat chestionarele consideră că temele sunt adesea prea obositoare și prea multe și că acestea consumă o mare parte din timpul liber. Un alt efect negativ face referire la faptul că temele pentru acasă conduc la neliniște, îngrijorare sau stres. Această afirmație este susținută cu prioritate de către părinți (70,7%) și de către elevi (67,8%), în ponderi mai ample la liceu și la gimnaziu, unde și complexitatea temelor este mai mare. În același timp, aproape 80% dintre părinți afirmă că elevii au nevoie de sprijin în rezolvarea temelor”, se arată în raportul MEN.
Dacă temele privează de joacă un copil, este normal ca el să le refuze
Psihologii recomandă atât cadrelor didactice, cât și părinților să urmărească interesul elevului în întregul său și să caute linia de mijloc. Specialiștii atrag atenția că nu temele în sine sunt o problemă, ci cantitatea lor. Potrivit acestora, nu este nimic anormal la un copil care primește foarte multe teme și nu mai are timp și pentru alte activități relaxante, precum joaca sau plimbările, să le refuze, să devină opoziționist în raport cu sarcinile pe care le primește pentru acasă și chiar să se poziționeze ostil față de școală.
„O temă dată acasă ar trebui să îl ajute pe copil să își formeze algoritmul de lucru și studiile din alte țări arată că tema ar trebui să fie ori cât s-a lucrat în clasă, ori dacă nu, dublu decât s-a lucrat în clasă. Teme cu câte 100 de probleme, 50 de exerciții nu își ating scopul, sunt văzute ca o corvoadă și percepute ca o pedeapsă. Sunt și profesori care folosesc temele ca pedeapsă. Cred că trebuie găsită o cale de mijloc. Și dacă îl lași pe copil fără temă, există riscul să nu aprofundeze ceea ce a studiat la școală, dar trebuie găsită o cale de mijloc, trebuie ținut cont de vârsta copilului, de nivelul lui de înțelegere. Din experiența noastră, s-a exagerat mult cu temele. De multe ori ajung și părinții să rezolve temele și nu este normal nici lucrul acesta. Nu este o coerență între ceea ce se lucrează la clasă și temele pentru acasă. De asta și ajungem de multe ori să facem pregătiri suplimentare, pentru că nu se descurcă cu ce li se predă la școală… Dacă întrebați un copil de ce nu vrea la școală, de ce urăște școala, o să vedeți că pe primele trei locuri sunt temele. Se dau foarte multe teme la clasa pregătitoare spre exemplu, ori scopul clasei pregătitoare nu este să se facă teme, exagerăm și noi, cadrele didactice, uneori, sunt și părinți care exagerează, vin și cer teme pentru acasă”, ne-a declarat psihologul Liliana Jeni Mihai, șefa Centrul Județean de Resurse și Asistență Educațională Vrancea (CJRAE).
Programa încărcată cere teme suplimentare
Tot specialiștii sunt cei care atrag atenția că la baza volumului mare de teme stă o programă foarte încărcată, ce nu permite aprofundarea cunoștințelor predate la școală. De aceea este nevoie și de studiu individual, dar moderația este cuvântul magic de care trebuie să țină cont dascălii și părinții, pentru că există și situații în care aceștia sunt cei care solicită teme cât mai multe. Temele ar trebui să fie un instrument de lucru care conduce la performanță.
„Eu consider că sunt utile și temele pentru acasă, pentru că programa este foarte încărcată. Vorbesc atât din punctul de vedere al profesorului cât și al psihologului. Dacă elevii nu ar continua acasă ceea ce au făcut la școală, ar fi foarte greu să sedimenteze cunoștințele. Tema pentru acasă vine practic să completeze cunoștințele care se învață la școală. Problema este cantitatea temelor, pentru că ei au nevoie și de joacă, și de relaxare. Ce depășește numărul orelor este o povară pentru copii și cu siguranță îi traumatizează. Discuția este foarte lungă și trebuie luat în calcul și ritmul de lucru al fiecărui copil și modul în care vede el temele. Este greu să se dea teme individualizate într-o clasă cu peste 20 de copii. Poate ar trebui date pe niveluri. Sunt copii care merg bine pe un anumit tip de teme, sunt alții care au nevoie de teme mai puține, cu grade de dificultate mai reduse. Sau pot funcționa temele colective. Problema temelor este și problema profesorilor, dar și problema părinților. Trebuie să existe o foarte bună comunicare între dascăli și părinți. În clasele unde există această colaborare, nu există nici discuții legate de teme. Profesorul discută și este receptiv la ceea ce spun părinții. Profesorul știe la ce nivel este clasa și la ce nivel sunt copiii. E absurd să îl lași ore întregi la teme. Trebuie ținut cont de nivelul clasei. Ce rezolvăm cu ore întregi de teme? Niște copii care, până la final, ajung să fie traumatizați de cuvântul școală, că până la urmă asta este finalitatea. Ideal este să se conștientizeze că este nevoie de teme, repet, în contextul actualei programe. Dacă programa ar fi mai simplă, ar da mai multă posibilitate cadrului didactic să aibă mai mult timp să sedimenteze niște cunoștințe la clasă, ar fi mai simplu, s-ar renunța la teme. Un exemplu ar fi tabla înmulțirii la clasa a doua, programa prevede în fiecare zi să se treacă mai departe. Dacă nu exersează acasă, cum să învețe mecanismul? Și exemplele pot fi multe. Am văzut că un copil care nu lucrează acasă nu este pe nivelul clasei. De aceea trebuie decis la nivel înalt, ori se dau teme ori nu, fiindcă dacă într-o clasă se dau teme și în alta nu se dau, intervine decalajul între copii, care nu este normal”, ne-a spus Maria Rădeanu, psiholog la școala Gugești.
Modelul de învățământ finlandez ar fi o soluție
Inspectorul școlar general, profesorul Dorin Cristea, consideră că pentru a degreva elevul de teme, este nevoie de o schimbare în sistemul de învățământ românesc. În opinia șefului ISJ, și în țara noastră ar trebui implementat un sistem ca în țările nordice, unde elevul când ajunge acasă nu mai are grija școlii, pentru că așa numitele teme le-a făcut în timpul programului școlar.
„Este nevoie de echilibru. Temele se dau și în funcție de capacitățile claselor, puterea de muncă. De regulă, se dă mult de muncă mai ales copiilor care și muncesc mult. E normal să fie și povara mare. Acolo unde părinții fac temele în locul copiilor, normal că temele sunt multe și grele. Ar fi bine ca învățământul românesc să se îndrepte către after scool. Este nevoie de program prelungit, în care elevii să își facă temele. Să mergem după modelele nordice, mai ales din Finlanda, unde temele se pregătesc la școală, iar când ajunge acasă, copilul nu trebuie să mai aibă nici o grijă, în ceea ce privește lecțiile. Până ajungem la acele modele, trebuie să avem structură, infrastructură și așa mai departe. Mai durează! Eu pe această variantă aș merge: încet, încet să ne îndreptăm spre varianta scool-after-school”, este de părere șeful ISJ Vrancea.
Propuneri în materie de teme
MEN și ISE au organizat în perioada 7 – 20 noiembrie 2017 o consultare publică, la nivel național, privind rolul temelor pentru acasă, la care au răspuns, deopotrivă, cadre didactice, elevi și părinți. În urma analizei răspunsurilor primite, ISE a elaborat un raport care include rezultatele și concluziile acestei consultări publice.
În privința adoptării unui act normativ care să reglementeze rolul temelor pentru acasă și timpul necesar efectuării acestora, opiniile cadrelor didactice sunt împărțite. O parte consideră că temele pentru acasă trebuie să beneficieze de o reglementare juridică, pentru o raportare la un cadru comun, evitându-se astfel excesele legate de volumul temelor, gradul de dificultate, timpul necesar efectuării acestora etc. La polul opus se situează opinia potrivit căreia această chestiune trebuie să fie, și poate fi, gestionată de profesioniști (cadre didactice), în funcție de particularitățile fiecărei clase, reglementarea acestei problematici fiind văzută drept o constrângere a libertății de acțiune a profesorilor.
Fetele și băieții se raportează la teme în mod diferit. La nivel general, ponderea elevilor care susțin efectele pozitive ale temelor este mai mare în rândul fetelor, comparativ cu băieții. Recomandările respondenților susțin acordarea unei atenții speciale nu doar tehnicilor de învățare independentă, care contribuie la formarea unor deprinderi de rezolvare independentă a unor sarcini, transferabile în efectuarea temelor pentru acasă, ci și tehnicilor de lucru în echipă, care contribuie la exersarea competențelor de comunicare, negociere, management al timpului etc., competențe transferabile în realizarea unor teme de grup.
Alte propuneri vizează nevoia de stabilire a unor teme pentru acasă cu caracter interdisciplinar sau transdisciplinar, alternarea temelor clasice, tradiționale, cu cele cu caracter practic-aplicativ, legate de viața reală (proiecte, machete), diferențierea între teme zilnice și teme cu termen mai lung de realizare (săptămânal, bilunar, lunar, semestrial) pentru formarea/ dezvoltarea abilităților și competențelor elevilor legate de managementul timpului, a responsabilității etc. De asemenea, apar recomandări privind utilizarea unor instrumente pentru monitorizarea temelor zilnice și săptămânale la nivelul clasei, care să sprijine cadrele didactice în stabilirea realistă a temelor (ex. caietul/ jurnalul/ graficul clasei, disponibil/ accesibil pentru toți profesorii care predau la clasa respectivă).
Consultarea publică a avut loc în perioada 7 – 20 noiembrie 2017 și au participat 70.952 de actori din învățământul preuniversitar, dintre care 27.383 părinți (84% – mame), 32.786 de elevi și 10.783 de cadre didactice, din toate județele țări.