Tânără americancă, de patru ani în slujba copiilor nevăzători
  • Micsorare text
  • Marire text
  • Tipareste articol
  • Trimite unui prieten
  • Inscriere RSS
Tânără americancă, de patru ani în slujba copiilor nevăzători
Tânără americancă, de patru ani în slujba copiilor nevăzători
Voteaza :

Articolul a primit 9 voturi

   Dacă aţi fi american, get-beget, bine specializat într-o profesie, v-aţi sacrifica patru ani din viaţă ca să trăiţi şi să destupaţi minţi din România? Aţi pleca din Florida, SUA, ca să vă profesaţi, cu pasiune, meseria într-un orăşel precum Târgu Frumos şi de ce nu, poate şi Focşani? Chiar dacă vă vine greu să credeţi, Jennifer Brooks, de 29 de ani, voluntar la Corpul Păcii, asta a făcut. Ea a pus pe roate un atelier de gastronomie şi unul de igienă, unde copiii nevăzători din Liceul „Moldova” - Târgu Frumos, veniţi din toată ţara, au învăţat să facă mâncare şi să se îngrijească singuri. Jennifer va fi prezentă mâine, la ora 13.00, la Secţia pentru Copii şi Tineret a Bibliotecii Judeţene unde va vorbi, alături de reprezentanţii Fundaţiei „Cartea Călătoare” din Focşani, despre problemele nevăzătorilor şi posibilele moduri de rezolvare a acestora. În Vrancea trăiesc aproximativ 2300 de nevăzători şi persoane cu deficienţe de vedere, copii şi adulţi, iar pentru cei mai mulţi dintre aceştia, viaţa independentă a rămas doar la stadiul de noţiune. Şi asta pentru că prea multe dintre problemele lor sunt pur şi simplu invizibile atât pentru autorităţi cât şi pentru comunitate.


   Ce este un nevăzător? Cum să mă comport cu un om care nu vede, atunci când îl întâlnesc? Sunt doar două din multele întrebări la care Jennifer Brooks, voluntar la Corpul Păcii, specializată pe educaţie specială pentru nevăzători şi absolventa unui master în orientare şi mobilitate a acestora, va încerca să răspundă celor interesaţi, mâine, de la ora 13.00, la Secţia pentru Copii şi Tineret a Bibliotecii Judeţene. De patru ani, ea s-a mutat, practic, în România şi a început o muncă asiduă cu elevii cu deficienţe de vedere din Şcoala „Moldova” din Târgu Frumos, astfel ca aceştia să deprindă abilităţi de viaţă independentă. Şi reuşeşte, cu succes! A învăţat limba română aproape perfect şi, cu toate că se apropie timpul să se întoarcă în SUA, ea spune că ar rămâne bucuroasă, pentru încă o perioadă de timp, dacă alte şcoli destinate acestor copii sau organizaţii nonguvernamentale ar coopta-o în alte proiecte. Ea s-a întâlnit, ieri, cu Mircea Bucur, preşedintele Fundaţiei „Cartea  Călătoare” din Focşani, singura din ţară care militează şi acţionează pentru dreptul nevăzătorilor la informaţie, educaţie şi angajare. Şi simpla întâlnire între doi oameni pasionaţi de ceea ce fac s-a transformat, ieri, într-un adevărat schimb de experienţă. „Am auzit de mult de «Cartea Călătoare» la şcoala din Târgu Frumos. În fiecare zi, mai ales elevii din clasele mici folosesc manualele Daisy şi ascultă poveşti la playerele venite din partea acestei Fundaţii. Eu am încercat să dezvolt la copiii din şcoală abilităţi de viaţă independentă. În cadrul unui proiect, cred că unic în ţară, am realizat un studio de gastronomie unde elevii învaţă să gătească, şi unul de igienă, în cadrul căruia învaţă să se spele şi să-şi spele, să întindă hainele la uscat, să se îmbrace în funcţie de situaţie şi să aleagă hainele potrivite fiecărui eveniment. Şi am fost foarte fericită când cei care au învăţat să facă singuri un lucru sau altul, au exclamat cu uimire: am reuşit!”, a povestit Jennifer. 
   Acest proiect se va încheia, însă, curând şi cu toate că voluntara Corpului Păcii a făcut demersuri la încă patru şcoli să preia proiectul, incredibil, dar adevărat: NU a avut succes! „Pur şi simplu cred că nimeni nu s-a gândit că acei elevi poate ar fi interesaţi cum să înveţe să gătească şi să se îngrijească. Păcat, pentru că ei sunt foarte fericiţi când reuşesc să facă aşa ceva, singuri”, a spus Jennifer.

Tehnica orientării, însuşită pe propria piele

    Extrem de bine instruită, ultra-specializată şi pasionată de profesia sa, Jennifer a povestit că pe parcursul celor patru ani s-a străduit să înveţe copiii tehnica orientării cu bastonul alb, astfel încât să devină independenţi pentru tot restul vieţii lor, precum şi varianta adaptării la orice însoţitor. „Eu am învăţat tehnica orientării în ultimul semestru de şcoală. Într-un cartier, am avut de învăţat cam 20 de intersecţii şi a trebuit să le străbat legată la ochi. Pentru examen, profesoara mea m-a suit într-o maşină aşa, legată la ochi, şi m-a tot purtat pe străzi ca să nu reuşesc să aflu unde sunt. Apoi m-a dat jos şi mi-a spus că trebuie să ajung singură la sediu. Am învăţat eu, pe mine, cum este pentru un nevăzător să traverseze o stradă, să recunoască după sunete, după trafic, după alte semne din jur unde este şi să le folosească aşa încât să ajungă acolo unde trebuie”, a explicat Jennifer. 
   Cu umor amar, a relatat şi despre faptul că în oraşele din România, oamenii nu prea mai ştiu semnificaţia bastonului alb. „Am scos elevii pe stradă cu bastonul şi s-a întîmplat ca un cetăţean care venea din faţa unui astfel de elev să se lovească pur şi simplu de acesta, deşi a văzut că tatonează trotuarul cu bastonul. E incredibil, dar a trebuit să-i explic acestuia că bastonul alb este caracteristic celor ce nu văd”, a spus tânăra.
   Din păcate, această situaţie a ajuns o realitate şi pentru că, în societatea românească, implicit la noi, în Focşani, nevăzătorii nu prea ies din case. Din cei aproximativ 2300 de nevăzători din Vrancea, doar doi reuşesc să se deplaseze singuri, cu bastonul alb. Este şi foarte greu să reuşeşti acest lucru, a fost de părere Mircea Bucur, de vreme ce şi unui văzător îi este greu să meargă printre maşinile parcate şi pe trotuare, printre gropile din asfalt, printre lucrările şi săpăturile care apar pe unde nu te aştepţi, prin oraş. Intersecţiile din urbea noastră, de exemplu, nu sunt semaforizate şi cu sistem audio, în staţiile de autobuz nu există covoare tactile pentru orientare, iar în instituţiile publice, nici atât.

Pierderea vederii nu înseamnă pierderea intelectului!

    Jennifer, ca şi Fundaţia „Cartea Călătoare”, a militat tot timpul pentru drepturile nevăzătorilor şi a încercat să ofere acestora servicii prin care cotidianul să devină şi pentru ei, unul accesibil, prietenos. Mai mult, aceasta a dorit ca lumea din jurul unui nevăzător să înţeleagă că acesta nu este diferit decât prin faptul că e lipsit de văz, şi că în rest, este un om la fel ca toţi ceilalţi. „Pierderea vederii nu înseamnă pierderea intelectului sau auzului. Nu este necesar să ridicaţi vocea sau să vorbiţi mai rar decât în mod obişnuit, întrucât persoanele cu deficienţe de vedere nu suferă, în general, şi de deficienţe de auz”, este una dintre realităţile pe care Jennifer doreşte să le transmită celor ce nu ştiu ce să facă atunci când întâlnesc un nevăzător. „Nu vă gândiţi la ei doar ca la oameni cu deficienţe de vedere. Ei sunt pur şi simplu oameni care se întâmplă să aibă deficienţe de vedere”, spune Jennifer. „Fiţi atent să vorbiţi cu nevăzătorul, nu cu însoţitorul. Nu vă faceţi griji în privinţa folosirii unor cuvinte şi expresii comune, cum ar fi «priveşte», «vezi» sau «ne uităm la televizor» în preajma persoanelor cu deficienţe de vedere”, mai explică. Şi nu în ultimul rând, „trataţi bastonul nevăzătorului cu respect, acesta este esenţial pentru securitatea şi mobilitatea lui”.
    Cine doreşte să intre, împreună cu Jennifer, reprezentanţii Fundaţiei „Cartea Călătoare” şi cei ai Bibliotecii, în lumea celor ce nu văd cu ochii, cine doreşte să afle care sunt cu adevărat problemele lor, realizările lor, ce se face şi ce se mai poate face pentru ei, este aşteptat, mâine, de la ora 13.00, la Bibliotecă. Veţi avea prilejul de a o cunoaşte pe Jennifer, americanca ce a ales să plece pentru patru ani din ţara sa, SUA, ca să înveţe copiii orbi din România cum le poate fi mai bine. Şi de asemenea, veţi putea vedea cu propriii ochi cum devine lumea vizibilă şi pentru orbi, prin munca asiduă a unor oameni dedicaţi.


 

 

1 COMENTARII - ADAUGA-L PE AL TAU

COMENTARII AFISATE CELE MAI VECHI PRIMELE
  • Felicitari! Foarte frumos! Iata ca exista si oameni cu adevarat pasionati de ceea ce fac! Care vor sa fie de ajutor.

    DE Maria, postat pe 17-01-2013, la 13:07

Pentru a adauga un comentariu completeaza campurile de mai jos si apasa butonul ADAUGA COMENTARIU.

 

COMENTARIU (*)

0 din 350 cuvinte permise



Comentariile dumneavoastra necesita aprobarea unui moderator. Mesajele ce contin expresii licentioase, atacuri la persoana, instiga la ura, rasism, xenofobie sau homofobie, ori aduc atingere altor persoane vor fi editate sau sterse. Comentariile trebuie sa faca referire la subiectul articolului.










Intamplari neadevarate


















FLASH NEWS NATIONAL



















46
22
47
43
27
28

Extragerea noroc:  9442301

Harta Focsani
   

Local

Un fond de investiții din Marea Britanie va construi un SPITAL în orașul Odobești
Orașul Odobești va avea o unitate spitalicească modernă, construită de un fond de investiții din Marea Britanie. Unitatea medicală va fi construită pe o suprafață de 6 hectare de teren, va avea 160 de paturi, iar personalul medical va fi format atât din români, cât şi medici de alte naţionalităţi.

POZA ZILEI

Soveja, Sursa foto: Marian Olteanu

SECVENTA ZILEI

Stergator modern

SONDAJ DE OPINIE

Social

Cum vă pregătiți pentru iarnă?

 


Vezi varianta desktop
Toate drepturile rezervate SC MEDIA UNO SRL, str. Bucegi, nr. 21, Focsani | Stiri Vrancea, Focsani, Adjud, Panciu, Odobesti, Lepsa
Site gazduit de Servhost