Clădirea spitalului construit în anul 1895 avea 1.152 m.p. şi valora 325.000 lei, iar terenul total, construit şi neconstruit, în suprafaţă de 6200 m.p. valora 600.000 lei. Construcţia era din zid masiv, acoperită  cu tablă şi compusă din 72 încăperi în care  intrau corpul principal, anexele şi magaziile. Toate clădirile spitalului erau compuse din parter, afară de pavilionul principal, care la partea de mijloc poseda un etaj de 155 m.p.

Clădirea se compunea din şase pavilioane şi anume cel principal, contagioşi, locuinţa personalului, dependinţe , morga şi cel rezervat portarului. Aceste pavilioane cuprindeau camerele rezervate serviciului bolnavilor în număr de 33, locuinţa personalului cu şase camere şi dependinţe generale în număr de 33. Totalul camerelor era de 72. Arhiva acestui spital a suferit de două ori, o dată în timpul Primului Război Mondial  când a fost distrusă complet şi a doua oară la mutarea vechiului spital în noua construcţie de pe Cuza Vodă.
Ca medici, până în anul 1910, au funcţionat  dr. Nicolau, dr. Popovici , dr. Cugler, dr. Stamatin si dr. Gheorghiu. De la 1910 şi mai ales în perioada interbelică, au funcţionat ca medici şefi dr. Donescu, dr. Câmpeanu, iar ca medici primari dr. Atanasiu , dr. Codreanu , dr. Murgu şi dr. Bordeianu. Ca medici secundari au activat dr. Pastia , dr. Martz , dr. Tutoveanu , dr. Macri, dr. Chivu , dr. Misir, dr. Elena Popa, dr. Scheim, dr. Niculina Ciulei, dr. Ion Leonte şi  dr. Peteancu. În timpul regimului  comunist mai precis în perioada 1 ianuarie 1963 - 30 septembrie 1964 spitalul denumit de această dată – Unificat- a avut  8466 de bolnavi internaţi, totalizând un număr de 94 000  zile de spitalizare. Indicii de utilizare  a paturilor  au fost de 231, durata medie de spitalizare  de 10,8 , iar mortalitatea de 1,5%. În  perioada 1968 - septembrie 1969 spitalul a avut 20.908 internări în 1968 şi 16.475 în cele nouă luni ale anului 1969, indicii de utilizare  a paturilor fiind de 200 pe 1968 şi 162 pe cele nouă luni ale anului 1969. Durata medie de spitalizare (9,8/1969  faţă de 9,6/1968) a încercat serios capacitatea spitalului şi a afectat bugetul acestuia. Indicele de mortalitate intraspitalicească a fost de 1,3 %.
În perioada 1 ianuarie 1971 – octombrie 1972 s-au internat 40.821 bolnavi totalizând 330.000 zile spitalizare. În perioada 1 oct. 1972- septembrie 1973, când unitatea s-a mutat  din str. Al.Golescu în str. Cuza Vodă,  noul spital a fost dotat cu utilaje şi aparatură modernă, au apărut secţii noi, precum cardiologia, terapia intensivă, psihiatria, şi s-au creat  condiţiile care să ducă la o ridicare a asistenţei medicale din punct de vedere calitativ.Capacitatea spitalului a crescut de la 610 paturi (cât avea vechea clădire din Str. Al. Golescu în ultimul an de funcţionare ) la 1095. În noua clădire din str. Cuza Vodă în perioada 1 ianuarie 1973-31 iulie 1974 s-au internat 49.038 bolnavi totalizând 476.595 zile de spitalizare. Numărul de cadre medicale şi medii a crescut existând 35 medici şi chimişti, 26 asistenţi, 17 surori moaşe şi sanitari, 14 personal elementar.
După sex existau 61 femei şi 31 bărbaţi. În ceea ce priveşte actuala amplasare a Spitalului Judeţean amintim că aici funcţiona încă din 1891, Spitalul Militar ce avea o clădire de 1353 m.p. şi teren la dispoziţie în suprafaţă de trei ha şi 8224 m.p. În   locul     acestui     Spital    Militar ,  începând cu   anul  1960  s-a   instalat   Spitalul  de   Ochi    şi Otorinolaringologie, iar din anul 1972, aşa cum am amintit mai sus, Spitalul Unificat Vrancea care devine din  anul    2006, Spitalul   Judeţean  de  Urgenţă  „Sf.  Pantelimon“ Focşani. Conform  site-ului  unităţii,  acest spital este autorizat   în     prezent   să    funcţioneze     cu un număr de 823   de   paturi  amplasate   în   trei corpuri de clădire şi anume: pavilionul central, unde sunt plasate  aproximativ 740 de paturi şi alte două secţii exterioare situate în oraşul Focşani, pe str. Comisia Centrală şi str. Maior Sava. Numărul de internări anuale este  de 100 000 de pacienţi, iar echipa de lucru este formată din 142 de medici şi 555 de asistente. Astăzi (n.r. vineri, 10 iunie) la împlinirea a 150 de ani de la înfiinţare nu putem să nu remarcăm utilitatea acestei instituţii şi să nu lăudăm eforturile tuturor acelora care au făcut ca acest spital să lucreze în folosul  oraşului Focşani şi a zonelor din jur. Lăsând deoparte greutăţile, neînţelegerile şi nemulţumirile  care nu au ocolit nici  acest loc de alinare a suferinţelor,  ne dorim ca în viitor să existe o mai mare implicare din partea celor care pot aduce progrese acestui aşezământ social şi schimba în bine soarta oamenilor care vin aici.Nu există soluţii miraculoase pentru atingerea acestui scop. Există însă ceva pentru care factorii decizionali au încă  reţinere: fondurile europene. Şi mai este  şi acel teren din strada  Alexandru Golescu în suprafaţă de 6000 m. p.  care ar putea fi folosit  în folosul spitalului, fie pentru a asigura cofinanţarea în derularea  proiectelor europene, fie în alte moduri ce pot fi decise de autorităţi. Dar cu condiţia ca la sfârşitul socotelilor, focşănenii să fie cei câştigători.


Florin DÎRDALĂ