Deşi se trezise cu noaptea în cap, Gheorghe nu putu să iasă din apartament şi să răspundă astfel convocării lui Ion. Ca un făcut, tocmai în dimineaţa aia, se găsise şi Vasile, administratorul blocului, să bată din uşă în uşă şi să ceară locatarilor plata dărilor. Gheorghe era mai mult decât cufundat in datorii, aşa că perspectiva deschiderii uşii părea la fel de îndepărtată ca şi şansa să ajungă la sediul partidului.
    Trebuia să fie acolo la prima oră. Ion îl anunţase decuseară că e „impetuos necesar” să fie printre primii, astfel risca să nu mai poată primi niciun fel de material şi, în consecinţă, nici bani pentru ziua de muncă. Când Vasile renunţă să-i mai bată in uşă, ceasul trecuse de şapte. Cu speranţa c-ar mai putea avea vreo şansă, Gheorghe ieşi din bloc pe furiş, tresărind la fiecare zgomot ce răzbătea dincolo de uşile vecinilor săi.
    - Da’ bine, bă, Gheorghe, îţi baţi joc de cuvântul meu?!...Ce mama naibii, bă, mă „compromit” în faţa şefului că aduc oamenii la prima oră şi tu vii când ţi se scoală!... Nu ştiu de ce-ai mai venit?! Oricum, n-am ce să-ţi mai dau.... Au fost date toate...Du-te acasă şi stai acolo, că aşa o să te îmbogăţeşti, aşteptând să te trezescă cineva şi să te roage să faci bani...Bă, da’ tare sunteţi proşti!
Gheorghe înghiţi batjocura fără să ridice măcar privirea. Nu era prima dată când Ion îl certa. Ştia că ăsta era felul lui de a scoate în evidenţă faptul că “se ajunsese”. E drept, fuseseră colegi de şcoală, făcuseră şi armata împreună, dar numai Ion reuşise cu adevărat. Se băgase cu partidul, avea şi o oarecare funcţie, aşa că acum îi mergea de minune. Din când in când, îl mai convoca şi pe el la o muncă, ceva acolo, şi-i mai dădea câte un ban. Aşa că aşteptă spăşit să treacă furtuna, îngrijorat doar de faptul că, după cum se prelungea, timpul de muncă se reducea.
    - Ce să fac cu tine? Zi şi tu, ce să fac eu cu tine?...
    Un oftat însoţi intrebările lui Ion, iar Gheorghe rămase făra aer de spaimă că, pentru prima dată, Ion ar putea vorbi serios şi să nu mai aibă nimic pentru el.
    - Noroc că Dumnezeu mi-a dat suflet mare, mă, reluă el după o pauză în care de pe faţa lui Gheorghe dispăruse orice urmă de viaţă, şi mă gândesc şi la nerecunoscători ca tine...
    Indică cu privirea spre un dulap. Gheorghe percută ca un arc. Două suluri mari de pungi portocalii zăceau pe raftul de jos.
    - Dacă veneai mai repede, căpătai şi tu, ca oamenii, nişte găleţi, nişte alea.... Aşa, ce să-i faci, zi mersi că abia ce-am putut să le dosesc şi pe-astea.... Asta e! Ia-le şi vezi şi tu cum le dai, în două ore vreau să văd oraşul plin de ele! Să dea dracu să văd că lumea are în mîini alte plase decat astea, că nu-ţi mai dau niciun ban!... Partidul vrea reclamă, bă, Gheorghe, propagandă, aşa cum zice şefu, pricepi? Hai, că vin alegerile până te dumireşti tu!....
    Gheorghe părăsi sediul de partid tulburat. Se întoarse spre seară, asta după ce duse o adevărată luptă cu el însuşi. De multe ori, gândul de a nu reveni, îl întorsese din drum dar, până la urmă, faptul că nu înţelegea care e vina lui, dar şi ziua pierdută care se cerea renumerată, îl împinse pe uşa sediului de partid. Văzându-l pe Ion în compania şefului cel mare, Gheorghe simţi că i se înmoaie picioarele. Puse cele două suluri de pungi pe masă şi privi în pământ.
    Ion fu cel care izbucni. Ocările trecură însă pe lăngă Gheorghe fără să-l afecteze prea mult. Se obişnuise cu ele, îl îngrijora însă ca Şeful cel mare tăcea şi privea gânditor plasele portocalii. Desenase cu degetul, in praful ce acoperea biroul, cele trei litere care erau şi pe pungi, dar invers, ca şi cum le-ai fi privit în oglindă.
     - Deci toată ziua n-ai fost în stare să distribui decât două plase..., spuse el, cu glas scăzut, dar care lui Gheorghe parcă-i sparse urechile.
    - Da, şefu, deşi toată ziua am umblat, în stânga şi-n dreapta.... Da’ pe unde n-am fost?!... Ba chiar am şi strigat, chiar tare, că eram să rămân fără glas: „Luaţi oameni buni, plasă cu PDL! Gratis!”
    - Şi?..
    - Şi... n-au vrut!... Cică toţi „au luat plasă cu PDL”...Nu le mai trebuie!...

COMENTARII AFISATE CELE MAI VECHI PRIMELE