Datele provizorii ale Recensământului Populaţiei şi al Locuinţelor 2011 vor fi disponibile în perioada 6-10 februarie, iar cele preliminare în luna mai, analiza datelor fiind în grafic, a declarat, pentru MEDIAFAX, preşedintele Institutului Naţional de Statistică (INS), Vergil Voineagu. Ca să facem mai uşoară aşteptarea, vă prezentăm ce a însemnat o zi din viaţa unui recenzor. Acţiunea de recenzare a oferit o radiografie fidelă a Focşaniului de azi. Garsoniere pline de mizerie, case dărăpănate cu mulţi membri, persoane care nici nu-şi mai aminteau câte clase au făcut sunt câteva din încercările prin care au trecut recenzorii.


După ce a fost selectat în grupul de recenzori, cu o satisfacţie de neînţeles, recenzorul a semnat angajamentul că va alerga prin foc şi ploaie pentru a număra capetele vii ale Focşaniului. Ziua când ar fi trebuit să fie instruit sosise parcă mai repede decât se aştepta. În sala de Consiliu Local a Primăriei Focşani, aranjaţi şi plini de încredere, ceilalţi recenzori sobeau sfaturile reprezentanţilor Institutului Naţional de Statistică. Cei trei instructori au trecut peste dificultăţile formularelor fără să le tremure măcar un muşchi pe faţă. A descoperit repede recenzorul nostru că reprezentanţii au avut ceva de ascuns. Nimeni nu a precizat că trebuie măsurată bucătăria, drept pentru care aproape nimeni nu a mai întrebat şi acest amănunt. Nimeni nu a vorbit la instruire despre hărţi, poate pentru că nici nu existau la acel moment. Însă toată lumea s-a preocupat de opisuri. Nişte numere pentru fiecare locuinţă în parte. Nici acestea nu existau la momentul instruirii, însă se vorbea despre ele ca şi cum ar fi fost în braţele fiecărui recenzor. După ce recenzorii s-au lămurit, sau nu, despre ce şi cum trebuie să completeze, unii au zis pas. Alţii, mai curajoşi au crezut că ... nu poate fi atât de negru şi s-au apucat de treabă. S-au prins imediat că regimul bolnav condus de partidul criză, austeritate şi tăieri a făcut tot ce i-a stat în putinţă să creeze haos.

Prima oprire – Cimitirul Nordic

Primele vizite au fost destul de sinistre. Recenzorul nostru a început cu strada Mărăşeşti numărul 72-74. La locul cu pricina nu este altceva decât Cimitirul Nordic sau cel puţin aşa arăta pe hartă. Mai departe, adresa din opis arăta o casă dărăpănată cu un câine zelos pe care foamea îl făcea parcă mai agresiv. Intrarea în casă era prin baie. Primul lucru care te întâmpina era un closet şi o cadă. Abia din acestă cameră se ajungea în dormitor. După ce a completat cele şapte formulare pentru persoană, pentru gospodărie şi locuinţă, recenzorul a mulţumit celui care îi odihneşte pe vecinii din Cimitir. Pentru prima zi a crezut că e destul. Nu s-a descurajat totuşi, a mers mai departe. La următoarea adresă, o femeie de 100 de ani şi o intrare care permitea accesul unei persoane slăbuţe. Dacă în acestă zonă adresele mai corespundeau cât de cât, ceva mai departe nimic nu mai era clar.
Peste brambureala din hărţi, opisuri şi adrese, a venit şi anunţul că CNP-ul nu este obligatoriu. Din acel moment, oricine a dorit a refuzat să-şi declare Codul Numeric Personal. Două zile a fost la latitudinea focşănenilor, însă ameninţarea amenzilor i-a convins pe oameni că CNP-ul trebuie declarat. Recenzorii şefi i-au chemat din teren pe subordonaţi şi le-au comunicat că noile dispoziţii impun întoarcerea la adresele care nu au dat CNP-ul. Acest lucru nu s-a mai întâmplat. Hărţile arătau ca pozele făcute după Google Map, simple, cu numere puse la întâmplare. Pe unele străzi, cifra 33 s-a repetat sistematic, astfel că mai bine de patru familii locuiesc, teoretic, în aceeaşi casă. De fapt sunt împrăştiate pe două, chiar, trei străzi.

Întâmpinat de un pitbull

Acolo unde focşănenii nu au fost de găsit, recenzorul nostru le-a lăsat fluturaşi cu numerele de telefon pentru a putea fi contactat. Cei care au sunat au fost vizitaţi din nou. Unii care au fost găsiţi acasă au răspuns răspicat, „Acum nu pot! Am treabă!“. Dacă unii nu au avut chef de recenzor, mai cu chef a fost un pitbul, cu chef de joacă. Recenzorul a fost invitat în curte şi de la primul pas, un câine rasă pitbul venea cu grabă către străin. Primul instinct a fost de a fugi, însă stăpânul i-a dat asigurări că vrea doar să se joace. Cine şi-ar fi închipuit că un câine cu instincte agresive vrea doar să-şi facă noi prieteni. Urmele pe pantalonii de recenzor au rămas de la labele câinelui, însă cu banii de la recensământ fiecare îşi poate cumpăra un pachet de dero.
Nici focşănenii obosiţi de câteva pahare nu au fost ocoliţi de recenzori. Cu un aer de superioritate, omul băut bine a spus că este profesor universitar, că are avere surdă şi că fratele lucrează undeva bine.
La final, după experienţe de neuitat, recenzorul a aflat că din lista lungă pe care o avea de făcut, numai o parte au fost vizitaţi efectiv. Restul adreselor ba nu existau, ba erau spaţii comerciale, ba erau în listele altor colegi de suferinţă.
Singurul lucru care rămăsese de făcut era centralizarea, o altă birocraţie fără noimă, şi predarea către autorităţi a formularelor şi muncii depuse.

COMENTARII AFISATE CELE MAI VECHI PRIMELE