Judecătoarea Anişoara Topor află tocmai vineri dacă va fi pusă în libertate sau dacă va fi cercetată în stare de arest preventiv. Recursul formulat de ea împotriva deciziei de arestare preventivă pentru 29 de zile, se va judeca vineri, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Între timp, judecătorii de la Curtea de Apel Bucureşti au dat publicităţii motivarea deciziei de a o aresta preventiv pe colega lor de la Judecătoria Focşani.
Vă prezentăm, în continuare, prima parte a „considerentelor“:


La data de 9 decembrie 2011 Curtea de Apel Bucureşti Secţia I Penală a fost sesizată de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie-Secţia de Combatere a Corupţiei cu propunerea de luare a măsurii arestării preventive faţă de inculpata T. A. (Topor Anişoara-n.r.), judecător în cadrul Judecătoriei Focşani, cercetată (...) sub acuzaţia de luare de mită, (...).
În motivarea propunerii, s-a arătat că (...) a fost începută urmarirea penală împotriva magistratului  T.A., judecător în cadrul Judecătoriei Focşani, pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită şi trafic de influenţă, fapte care constau în aceea că a pretins, în mod direct şi primit, prin intermediul lui L.A. (Lăduncă Aurel-n.r.), suma de 80.000 lei la data de 16.06.2011 şi 700 euro la data de 17.06.2011 de la denunţătorul  I.C. (Iacob Costel-n.r.), pentru a pronunţa o hotărâre favorabilă acestuia (...) 
Din cuprinsul actelor premergătoare efectuate ca urmare a denunţului numitului I.C. la data de 18.11.2011, a rezultat următoarea situaţie de fapt:
În cursul anului 2008, denunţătorul I.C. a cumpărat drepturile litigioase asupra suprafeţei de 13 ha teren de la numitul Ţ. M.S..
În cursul anului 2010, I.C. l-a angajat în calitate de apărător ales pe avocatul I. N. (Iacob Nicolaie-n.r.)(simplă potrivire de nume) din Baroul  Vrancea. I. C. a specificat că a apelat la serviciile lui I. N. pe motiv că, anterior, îl mai angajase într-o cauză civilă având obiect si-milar- retrocedarea unei suprafeţe de teren de 5 hectare - în numele socrului său, P. I..
În cursul anului 2008, la momentul procesului civil în care I. N. l-a asistat pe P.I., I.C. i-a oferit avocatului, cu titlu de onorariu, suma de 3.500 euro, însă avocatul a fost nemulţumit, cerându-i un aşa-zis „onorariu de succes“ în cuantum de 20.000 de euro. Pentru a da o tentă de legalitate „onorariului de succes“, prohibit de dispoziţiile legale, avocatul I. N. i-a cerut denunţătorului să încheie un contract de împrumut pentru suma de 20.000 euro. Denunţătorul a declarat că i-a plătit totuşi 13.000 de euro, pentru care nu a solicitat şi nu a primit niciun înscris.

Revenind la acţiunea în revendicare a 13 hectare teren, cumpărate de I.C. în numele tatălui său, I. P., de la Ţ.M. S., avocatul I.N., angajat din nou, a ţinut să-i reamintească despre datoria legată de achitarea onorariului de succes.
După demararea procedurilor judiciare în faţa instanţei, I. C. a precizat că, fără ştiinţa avocatului, a cerut unui apropiat al său, în persoana inginerului T.C., să participe în sala de judecată şi să urmărească desfăşurarea procesului.
În perioada 2008 - mai 2010, deci în decurs de aproape 2 ani, cauza civilă dedusă judecăţii a stagnat, după aprecierea denunţătorului, în mod nejustificat.(...) Alarmat de numărul mare de termene acordate în cauză în mod nejustificat, I.C. a luat iniţiativa de a intra în contact cu judecătoarea T.A.. Astfel, în luna mai 2010, cunoscând împrejurarea că fratele magistratului era funcţionar (...), printr-o persoană interpusă, denunţătorul I.C. l-a contactat pe numitul L.A.. De precizat că I.C. nu a trebuit să insiste pentru că în foarte scurt timp, L.A., fratele judecătoarei T.A., s-a prezentat în biroul societăţii administrate de I.C.. Acesta din urmă i-a relatat lui L.A. împrejurarea că are interes într-o cauză civilă aflată pe rolul instanţei şi în instrumentarea judecătorului T.A. şi că ar vrea să ceară nişte relaţii.
La un interval de 3-4 zile, L.A. l-a căutat pe I.C. şi l-a transportat cu autoturismul său (...) la locuinţa magistra-tului. Discuţia cu magistratul a avut loc în maşina complicelui L.A., parcată în apropierea locuinţei numitei T.A..
I.C. i-a comunicat în mod direct judecătorului T.A. ce doleanţe avea cu privire la procesul civil, iar T.A. i-a răspuns că, în ceea ce priveşte obţinerea unei hotărâri judecătoreşti favorabile la judecata pe fond, îl costă 20.000 euro, urmând să îl „ajute“ şi în recurs contra unei alte sume de 20.000 euro. Totodată, judecătorul T.A. i-a pus în vedere denunţătorului să-şi achite şi datoria de 20.000 de euro faţă de avoca-tul I.N..
Aşa cum am arătat, acea datorie era cunoscută de I.C. şi avocatul I.N., între care fusese de altfel încheiat şi contractul de împrumut. Întrebarea firească este de unde cunoştea judecătorul de acest contract?

Mai mult, judecătorul s-a angajat că îl va „scăpa“ pe I. C. de serviciile avocatului. La acel moment, I.C. nu avea suma de 40.000 de euro, mai ales că, deşi îi dăduse în mai multe tranşe suma de 13.000 euro avocatului I.N., se văzuse pus în si-tuaţia de a restitui întreaga sumă de 20.000 euro.
Prin urmare, I.C. a ajuns să apeleze la serviciile lui A.Ş., cunoscut sub numele de S.Ş. (Sandu Ştefan-n.r.), şi despre care avea să afle la o dată ulterioară, că este finul de cununie al judecătoarei T.A.. De la A.Ş., denunţătorul a împrumutat suma de 40.000 euro pentru o perioadă de 6 luni, în acest scop fiind încheiat un act în formă au-tentică, dar pentru suma de 64.000 de euro (diferenţa de 24.000 reprezentând dobânda).
În ziua în care a intrat în posesia banilor, I.C. l-a apelat telefonic pe L.A., fratele judecătoarei, căruia i-a dat 80.000 de lei, iar ulterior i-a dat 17.000 euro şi avocatului I.N., aşa cum îi spusese să procedeze judecătoarea. Ulterior, însă, L.
AUREL s-a întors şi i-a cerut denunţătorului I. C. încă 700 euro, reprezentând diferenţa de curs valutar datorată judecătoarei T.A..
După ce a dat banii atât judecătoarei T.A. cât şi avocatului I.N., judecata cauzei a început să se desfăşoare în mod normal, fiind încuviinţată o expertiză, astfel că, la data de 05.10.2010, judecătoarea T.A. a pronunţat sentinţa civilă (...), admiţând cererea petentului Ţ.M.S. (de fapt era vorba de I.C. care procurase drepturile litigioase pe numele tatălui său, I.P.) şi obligând Comisia locală de aplicare a legii fondului funciar de pe lângă Primăria Focşani să elibereze proces-verbal de punere în posesie şi pe intimata Comisia judeţeană de aplicare a fondului funciar de pe lângă Prefectura Vrancea să elibereze titlu de proprietate.
Sentinţa civilă pronunţată de către judecătoarea T.A. era supusă recursului iar I.C. ştia de la aceasta că pentru a obţine o hotărâre judecătorească favorabilă intereselor sale şi în recurs mai trebuia să-i ofere judecătoarei T.A. încă 20.000 de euro. (...)

După pronunţarea sentinţei, denunţătorul I.C. a fost căutat de fratele judecătoarei T.A., care i-a precizat că sora sa i-a transmis să atace şi el acea hotărâre, însă v-a trebui să depună cererea de recurs „într-o anumită zi a săptămânii“.
Între timp, însă, în ceea ce priveşte banii, cei 20.000 de euro pe care judecătoarea T.A. îi pretinsese pentru a-l favoriza pe I.C. în obţinerea unei hotărâri în recurs, au intervenit unele modificări.
Astfel, tot prin intermediul lui L.A., judecătoarea T.A. i-a transmis denunţătorului că s-ar fi gândit ca, în contul celor 20.000 de euro, acesta să efectueze şi să achite unele amenajări la casa de vacanţă a magistratului. I.C. a acceptat şi aceste demersuri şi, însoţit de L.A. care, ulte-rior, s-a şi asigurat că lucrările vor fi efectuate, a depus diligentele necesare în vederea onorării pretenţiilor avute de judecătoarea T.A.. I.C. l-a contactat pe D.M. (...) căruia i-a solicitat să efectueze gratii metalice destinate asigurării ferestrelor casei de vacanţă, porţi metalice şi o balustradă.
Trebuie menţionat că, în timp ce societatea sa efectuează aceste lucrări, D.M. este surprins de Poliţia Rutieră şi sancţionat contravenţional. D.M. face plângere împotriva actului administrativ prin care a fost sancţionat şi plângerea ajunge să fie judecată de către judecătoarea T.A.. Aceasta profită de ocazie şi îl cheamă pe D.M. căruia îi pune în vedere să îi dea documente justificative - chitanţă şi factură fiscală pentru lucrările efectuate deşi, în final, a ajuns să plătească tot I.C.. (...)
Aşa cum îi fusese indicat, I.C. a depus cererea de recurs în ziua indicată de T.A., prin intermediul fratelui acesteia, numitul L.A., iar la scurt timp i s-a comunicat că judecarea cauzei nu revenise doamnei judecător R. S., prietenă cu judecătoarea T.A., ci altui complet condus de judecătoarea D.M..
În aceste condiţii, i s-a indicat lui I.C. să reia colaborarea cu avocatul I.N., pe motiv că acesta l-ar cunoaşte pe soţul judecătoarei D.M.. Cu toate acestea, denunţătorul avea să se convingă de faptul că judecătoarea DIŢĂ nu putea fi coruptă.

La indicaţiile date prin interpus de către judecătoarea T.A., I.C. reia colaborarea cu avocatul I.N. şi din nou se discută despre „onorariul de succes“ de 20.000 de euro, condiţii în care I.C. îi indică avocatului să păstreze vechiul contract de împrumut şi, din nou, îl roagă pe inginerul T. să vegheze din sala de judecată asupra bunului mers al procesului. (...)
În ziua de 08.03.2011, I.C. a aflat că (...) au fost admise recursurile declarate de Comisia judeţeană Vrancea pentru obţinerea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor şi Comisia locală Focşani, iar recursul său fusese respins.
În aceste condiţii, denunţătorul şi-a procurat un reportofon şi din acel moment a început să înregistreze convorbirile purtate cu L.A., T.A., soţul acesteia, A.Ş., convorbirile regăsindu-se pe suporţii puşi la dispoziţia procurorului.

                                                             *******
Amănunte despre discuţiile purtate veţi putea citi în ediţia de mâine a cotidianului „Monitorul de Vrancea“.

COMENTARII AFISATE CELE MAI VECHI PRIMELE