INTERVIU cu profesoara Cezarina Nicodei. „Tot mai mulți elevi nu au cei șapte ani de acasă. Cade în sarcina educatorilor să completeze aceste lipsuri“

0
3128


Noțiunea de voluntariat a început să prindă tot mai mult contur încă din timpul liceului și profesorii caută să îi atragă pe elevi în cât mai multe activități extracurriculare, așa cum sunt numite acestea. Astăzi vă propunem un interviu cu profesoara Cezarina Nicodei, de la Colegiul Tehnic „Ion Mincu”. În afara orelor, și-a găsit timp să le cultive elevilor, pe lângă cunoaștere, dragostea pentru semeni, pentru mediul înconjurător, pentru tot ceea ce poate să contribuie la dezvoltarea lor ca oameni în societate. Profesoara Nicodei a înțeles că prin activități altruiste, tinerii învață lucruri noi, cunosc oameni, își pot creiona mai bine un set de valori, își fac prieteni, dezvoltă noi abilități de comunicare și relaționare socială, învață să aprecieze mai bine ceea ce au, să se poziționeze față de ei înșiși. Cu alte cuvinte,  își lărgesc orizontul cu privire la societatea pentru care se formează când vor ieși din școală. Cezariana Nicodei este absolventă a Facultății de Filosofie-Istorie din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” Iași și de 31 de ani le insuflă elevilor săi dragostea de înțelepciune.

Ce rol joacă sau ar trebui să joace activitățile extracurriculare în viața elevilor?
Înainte de orice, activitățile extracurriculare sunt un alt mod de a fi împreună. Ne cunoaștem mai bine, socializăm și interacționăm mai ușor. Regulile se schimbă: e tot școală, dar fără catalog, fără note și fără teme. E mai puțină timiditate și o stimă de sine crescută. Și cel mai important, spre deosebire de școală, aceste activități nu sunt obligatorii. Apoi este rolul educativ și formativ al acestor activități. Din orice tip de activitate nonformală elevii au de învățat ceva.

Cine trebuie să antreneze elevii în activități civice?
Am observat că tot mai mulți elevi nu au cei șapte ani de acasă. Mă refer aici la modul lor de comportare atât în școală, cât și în afară, pe stradă, în magazine sau în mijloacele de transport. Părinții sunt ocupați cu munca, vin acasă obosiți, alții sunt plecați departe de copii. Se adaugă „educația” făcută de mass-media și modelele promovate de aceasta care pot influența negativ personalitatea fragilă a adolescenților, neobișnuiți să discearnă totdeauna ce este bine de ce poate fi dăunător. Dacă adăugăm influența unor prieteni teribiliști, înțelegem de unde apar carențele în comportamentul civilizat al elevilor noștri. Cade în sarcina educatorilor să completeze aceste lipsuri sau să schimbe măcar puțin comportamentul deja asumat de către adolescenți. Pentru aceasta avem la dispoziție o paletă largă de metode: excursii, vizite, realizarea unor proiecte cu astfel de teme, implicarea elevilor ca organizatori în activități, participarea la spectacole, invitarea reprezentanților unor instituții, a unor personalități din diferite domenii care să le explice elevilor în ce situații îi acceptă societatea sau cum pot deveni indezirabili, etc.

Cât de bine cunosc elevii noțiunea de voluntariat ?

Pentru elevi noțiunea de voluntariat este clară: cheltuiesc din timpul meu pentru alții. Generațiile actuale au un fundament mercantil. Maxima „timpul înseamnă bani” a devenit un mod de viață. Egoismul e și el un mod de viață implicit. Aceasta este o concepție unilaterală pe care, în școală, trebuie să o schimbăm. Voluntariatul are multe forme și implicarea elevilor în acțiuni diferite poate schimba această idee preconcepută, dar încetățenită.

Sunt importante activitățile de voluntariat în dezvoltarea adolescenților și a tinerilor?
Răspunsul este evident, unul afirmativ. Voluntariatul te face, înainte de orice, mai altruist. Este o trăsătură pe care economia de piață, amplificând goana după bani și bunuri materiale, o minimalizează. Poți fi altruist față de semeni, de generațiile viitoare cu care nu ai nimic în comun, față de natură, față de tine însuți. Seara, când te culci, poți spune azi am făcut o faptă bună și sunt fericit! În activitățile de voluntariat ieși din atmosfera școlii și cunoști oameni noi. Poți activa în echipe cu persoane de diferite vârste, pot fi și adulți, intri în contact cu moduri diferite de a gândi, de a exista. În concluzie, îți lărgești orizontul. Voluntariatul înseamnă să faci și altceva, dar într-un cadru organizat. Să vezi și să înveți lucruri noi. Îți poți descoperi noi pasiuni, noi aptitudini sau îți poți verifica abilitățile. Școala se bazează în mare măsură, pe teorie, voluntariatul înseamnă activități practice.

Ar trebui ca unitățile de învățământ să promoveze mai mult astfel de activități?
Învățământul românesc este deficitar la aspectul formativ. De fapt, nici societatea nu vine cu pârghiile necesare pentru a ajuta sau a suplini această carență. Nu știu cum e în alte țări, dar am să vă spun ce am văzut în Anglia. Fiecare casă are 3 lădițe de plastic, iar în fiecare se colectează: hârtie, sticlă și una este pentru plastic și metal. Resturile menajere și vegetale se adună într-un tomberon mare și verde, transformându-se apoi în compost. La bloc lumea adună toate acestea în sacoșe, pe categorii și apoi le aruncă la tomberoanele „specializate”. Totul se reciclează. Copiii așa cresc, lucrurile acestea sunt deprinderi, nu-i învață nimeni. La noi nu e așa și atunci școala trebuie să facă pasul lipsă și să organizeze activități de voluntariat, de exemplu pentru colectarea deșeurilor sau îngrijirea mediului. Să nu vorbim despre inutilitatea containerelor colorate din spatele blocurilor noastre!
 
Considerați că elevii care se implică în activități extracurriculare ar trebuie recompensați de școală? (mă gândesc aici la diplome care să le fie recunoscute și trecute într-un CV). În momentul de față bănuiesc că există doar recompense tacite între elevi și profesori, gen o notă bună de la profesorul care coordonează o anumită activitate, la un moment dat.
În acest an școlar mi-am dat și eu seama că nu-i recompensez pe elevi pentru participarea la activități și m-am gândit la acordarea unor diplome. Deja am înmânat diplome elevilor care au participat la Programul European de Voluntariat Ora de net și la Proiectul caritabil Vine Moșu. Este o formă minimă de recunoaștere a implicării dar cred că este suficient. Într-adevar, poate la un moment dat tinerii vor trebui să demonstreze unui angajator că au anumite calități, iar activitățile de voluntariat, certificate prin diplome, pot fi salvarea.

Programa școlară este foarte încărcată cu ceea ce înseamnă cunoștințe teoretice. Vă este greu să convingeți elevii să se implice în acțiuni civice?
În general este dificilă implicarea elevilor în activități extrașcolare. Majoritatea elevilor de la Colegiul Tehnic „Ion Mincu” sunt navetiști și pierd mult timp pe drum. Mai mulți ar vrea să se implice în astfel de activități dar nu pot din acest motiv.  Dar dacă e să trag linie, am găsit întotdeauna sprijin din partea elevilor atunci când am propus desfășurarea unor activități de orice fel, inclusiv civice.

Considerați că prin implicare în diverse activități, în afara orelor de curs, elevii dezvoltă noi competențe și aptitudini?
Devin mai serioși, li se dezvoltă dorința de a învăța și a se autoperfecționa. Lucrul în echipă îi determină să comunice mai eficient, să știe să vorbească, dar și să asculte. Le crește încrederea în forțele proprii și pot lua decizii care influențează întregul grup. Sunt mai creativi și mai inventivi.

Sunteți profesor de socio – umane. Cum credeți că un cadru didactic poate stârni elevilor interesul pentru implicarea în problemele societății (de la probleme de mediu, sociale, până la militarea pentru respectarea drepturilor omului și nu numai).

Este suficient să le explic elevilor în ce constă o activitate, de ce este utilă pentru ei și să le prezint invitații.  Așa începe curiozitatea. Apoi se informează și ei în legătură cu tema activității iar de multe ori  prezintă propriile materiale. Cu câțiva ani în urmă organizam activități la care invitam reprezentanți ai poliției, pompierilor, serviciului de probațiune, etc. Am văzut că elevii înțelegeau altfel lucrurile, mai bine, de la cei care lucrau în domeniile respective. Modul în care abordau orice temă avea alt impact asupra elevilor. Materialele cu care veneau erau mult mai convingătoare. Erau profesioniști și știau să-și facă treaba. Dar organizam aceste activități sporadic și cei mai mulți elevi erau privați de informații benefice pentru ei. În 2010 colega mea de la Colegiul Tehnic „Gheorghe Asachi”, doamna profesoară Elena Duțescu, m-a întrebat dacă vreau să derulăm împreună un proiect educațional, „Nu pentru școală, ci pentru viață învățăm!” Am acceptat și am văzut că este altfel când urmărești activități planificate de la începutul anului școlar, când ai parteneriate încheiate cu diferite instituții, când totul este deja stabilit. În felul acesta crește eficiența activităților și interesul elevilor. Au urmat apoi și alte proiecte.

Prin implicarea în diverse activități există posibilitatea ca ei să își descopere propriile pasiuni, pe care să le fructifice mai departe. Cunoașteți astfel de situații?

O elevă care a terminat în urmă cu doi ani, Georgiana, a obținut premii la concursuri și simpozioane pentru elevi, sub coordonarea mea. A înțeles că poate mai mult și școala îi limita perspectivele. Așa că a început să participe la diferite cluburi și voluntariate în Focșani. Acum este studentă și în rarele momente când vorbim, îmi povestește de bogata ei activitate din mediul studențesc. În prezent, am eleve care fac voluntariat pentru că le-am povestit despre asociațiile în care eu activez sau pentru că le-am implicat în astfel de acțiuni.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here