Trezindu-se cu harta în faţă, Ion vărsă ceaşca cu cafea. Lichidul fierbinte se prelinse pe birou şi se scurse rapid peste pantalonii deschişi la culoare. Dar durerea, ca şi supărarea că un costum de câteva sute de dolari fusese compromis, fură ignorate de imaginea pe care o avea acum în faţă, aproape de neconceput pentru un consilier de mare demnitar al partidului aflat la putere. Împături cu grijă harta şi ieşi valvârtej din birou.
Azvârli un  „Sunt la ministru!” secretarei şi trânti uşa în urma lui. N-avu răbdare să mai aştepte liftul, aşa că o zbughi pe scări sârind treptele câte două, trei odată, ca anii de facultate. Sună pe mobil şefa de cabinet a ministrului şi o rugă să-i facă intrarea la şef imediat, avea doar o veste care nu suferea amânare. Cerinţa îi fu îndeplinită şi, păşind pe covorul gros al ministrului, Ion se întrebă în gând ce să ceară ca răsplată. Faptul că nu avea nici un merit nu conta, înţelesese însă de mult că răsplata vine întâî la sol şi după aceea la eroi.
Ministrul privi şi el la fel de şocat harta pe care Ion o întinsese pe biroul lui.
- Eşti sigur, Ioane, că e bine s-o dăm sub forma asta? Ştii, mi se pare prea trucată... Poate că era mai bine să lăsăm mai mult galben şi roşu, uite chiar şi verde... Mi se pare că ai exagerat cu portocaliul.... Chiar crezi că va crede cineva ca aproape 80% din judeţele ţării vor vota cu noi? Mai ales acum după nenorocitele astea de proteste care au împânzit ţara ca o ciumă... Nu ştiu ce să zic... părerea mea e că îi înebunim şi mai tare pe ăştia din piaţă....
Ion zâmbi cu gura pînă la urechi. Ar fi râs chiar, dar nu se cădea s-o facă, şeful e şef şi, oricum, nu acum, când avea să-i dea vestea cea mare:
- Şefu, n-aţi înţeles nimic! Asta e intenţia de vot reală, netrucată!  Acum am primit-o, nici măcar nu m-am atins de ea... pe bune spun, ce naiba! Vă daţi seama, nu trebuie să falsificăm nimic, e adevărat tot ce vedeţi. E drept, nici mie nu mi-a venit să cred, dar oamenii au pus botu la tot ce-am promis că schimbăm... Tot pe noi o să ne voteze, e clar, ce mama dracului!
- Fă o conferinţă de presă, imediat!, aproape că răcni ministrul, imediat ce-şi reveni din uluială. Eu mă duc la şef, o s-o urmăresc de-acolo. Vreau să-i văd faţa...
Ultimele cuvinte le spuse numai pentru el. Se prăbuşi în fotoliu aproape sfârşit. Ceru şefei de cabinet o ţigară şi o aprinse sub privirile uimite ale acesteia, care îl ştia nefumător.
Conferinţa de presă fu organizată în timp record. Ion, transfigurat de emoţie, se ştergea pe faţă cu fularul pe care îl purta de când zăpada acoperise ţara. Îşi reveni spectaculos şi se repezi să recite discursul pe care îl concepuse entuziasmat. Ironiile asupra opoziţiei erau acide, crude pe alocuri, iar mîinile lui mîngîiau parcă harta spânzurată pe un suport. Portocaliul domina sfidător fondul, iar Ion era aidoma fondului. Sentimentul îl îmbăta, plăcut şi sigur. Termină discursul cu mâna în aer, ca un campion. Ceru întrebări, dacă sunt, desigur... Erau.
- Cine a comandat şi cine a făcut sondajul?, întrebă o reporteriţă de la o televiziune.
Uite şi la asta întrebare! Ion era cât pe-aci să muşte din impertinenta asta, o ştia el... Se abţinu însă, fu chiar surprins că-i scăpase această lămurire, nici măcar el n-o ceruse înainte. Se întoarse spre şefa de cabinet. Aceasta pătrunse în sală tropăind pe tocuri. Lăsă o bucată de hârtie pe masă şi fugi inapoi.
- I.N.M.H., citi Ion.
- Păi n-am auzit de institutul ăsta de sondare... A cui este?
A cui este, a cui este? Nici Ion nu ştia, aşa că privi iar spre şefa de cabinet. Aceasta nu-şi mai făcu însă apariţia. De la masa lui se ridică în picioare o femeie. Ion o privi surprins. Nu ştia ce căuta la masa lui, dar nici nu pusese întrebări.
- Ştiţi..., începu ea timid, speriată chiar, eu lucrez acolo... eu am trimis harta... Şeful meu mi-a zis că trebuie să vă anunţ că vine gerul şi să fac harta cu codurile de atenţionare.... Portocaliul înseamnă pericol de grad...La noi, la meteorologie...

COMENTARII AFISATE CELE MAI VECHI PRIMELE