Cu multe secole în urmă codrul era frate cu românul şi îi oferea adăpost în vremurile grele. Acum sângele s-a prefăcut în apă, iar românul nu mai are nici mamă, nici tată. Transformarea e vizibilă. Jaful din pădurile ţării, gunoaiele lăsate în urmă după un picnic prelungit, tulburarea liniştii pădurii cu mulţi decibeli de manele şi multe alte fapte din aceeaşi categorie. Zilele trecute o altă imagine surprinsă pe multe străzi din urbea noastră ne confirma afirmaţia de mai sus.
Teii plantaţi ca arbori ornamentali şi cu scopul de a mai împrospăta aerul poluat al oraşului sunt agresaţi din toate puterile de culegătorii de flori. Într-un heirupism general florile erau adunate în sacoşe, genţi şi alte recipiente asemănătoare, iar acolo unde copacul refuza să-şi dea floarea preţioasă, creanga era ruptă pentru ca mai apoi, într-o poziţie comodă, florile să-şi găsească locul în sacoşă, iar creanga să împodobească trotuarul. Nu părea să se gândească nimeni că odată ruptă, creanga nu va mai face flori anul următor sau că arborele are de suferit, vorba aceea „După noi potopul“.
Florile nu se pierd niciodată, după cunoscutul principiu că în natură, nimic nu se pierde, totul se transformă şi le regăsim pe tarabele din piaţă, însoţite de refrenul „Hai la flori, hai la flori”.
Ne aducem aminte că în parcuri găseam anunţuri de genul: „Nu rupeţi florile, nu călcaţi iarba“, iar în caz că neglijai acest avertisment, te păştea o contravenţie usturătoare. Este oare nevoie să legăm de teii oraşului câte o tăbliţă în care să interzicem vandalizarea copacilor aducători de oxigen, umbră şi frumuseţe? Sau este de ajuns ca aleşii noştri să deschidă ochii pentru a vedea jaful din copacii oraşului, ce se repetă cu aceeaşi consistenţă de ani  de zile.
Mai mulţi locuitori ai oraşului s-au arătat indignaţi de ceea ce se întâmplă cu teii din oraş sub ochii administraţiei locale. „E revoltător ce se întâmplă. Pentru a culege flori de tei se pot găsi alte soluţii civilizate, nu să rupem crengile din copaci. În fiecare an se repetă aceste scene, dar nimeni nu ia nicio măsură“, ne-a declarat Florentina Pleşa, asistent medical, iar Mitrofan Maria, pensionar ne spune: „Am văzut şi eu multe persoane cu genţi pline de flori de tei. Eu nu cred că le culeg pentru uzul propriu. Iar cei de la tarabele din piaţă, care vând aceste flori de unde le culeg? Au toţi tei în curte? Să fim serioşi. Şi cel mai deranjant este faptul că lasă dezastru în urmă. Chiar nu vede nimeni aceste lucruri?“
Proprietăţile vindecătoare ale teiului sunt cunoscute încă din vechime, când se foloseau în scopuri medicinale coaja, frunzele şi seva, iar mai târziu au început să fie întrebuinţate şi florile. La noi, prezintă interes terapeutic numai florile de la trei specii: teiul roşu, teiul alb şi teiul cu frunză mare.
Teiul are acţiune sudorifică, antitermică, emolientă şi expectorantă. Se recomandă în caz de răceală, gripă, guturai şi bronşite, deoarece stimulează transpiraţia şi ajută la scăderea febrei. De asemenea, florile de tei (datorită mucilagiilor) reduc inflamaţia la nivelul căilor respiratorii şi ajută la eliminarea secreţiilor bronhice.
Conţinutul de ulei volatil conferă florilor de tei proprietăţi neurosedative şi antispastice, fiind utilizate ca sedative în insomnii, stări anxioase şi iritabilitate. Intern, planta se utilizează sub formă de infuzie: o linguriţă de flori la 250 ml de apă clocotită. Pentru efectul sedativ, se bea o cană cu o jumătate de oră înainte de culcare.
Preţul florilor de tei la tarabă este de 8-10 lei/kg.