GALERIE FOTO: DESCOPERĂ VRANCEA. Depresiunea „Între Râmnice”, o descriere pitorească făcută de Sorin Pantelimon

0
2113


Profesorul de istorie și geografie Sorin Pantelimon de la Jitia, un cronicar modern și un iubitor de tradiții de pe Valea Râmnicului, ne face o incursiune în frumoasa Depresiune „Între Râmnice”, așa cum o făceau pe vremuri Barbu Åžtefănescu Delavrancea, Alexandru Odobescu și Alexandru Vlahuță. Pantelimon spune că oricât de apreciate vor fi frumusețile turistice ale atâtor ținuturi din țara noastră, un loc deosebit de frumos este chiar Valea Râmnicului Sărat.
    „Urcând către izvoarele acestui râu, sunt atâtea peisaje pline de frăgezime, cum rar se găsesc în altă parte. De la Jitia valea se deschide tot mai mult, dezvăluind privirii călătorului un adevărat amfiteatru natural, mărginit de munți și dealuri înalte. Este depresiunea „Între Râmnice”, un spațiu geografic atrăgător, cu un potențial turistic nevalorificat. Frumusețea peisajului, particularitățile naturale, obiectivele social culturale oferă multiple momente de recreere. Privită în ansamblu, depresiunea are un caracter neregulat datorită prezenței în interiorul ei a unor măguri, care pe alocuri depășesc altitudinea de 800m și a unor culmi perpendiculare ce se desprind din povârnișul montan, ce se leagă de măguri prin șei. În acest cadru, plafonul interfluviilor coboară amețitor de pe pantele muntelui până în dreptul șeilor, pentru a se ridica brusc pe fața lor vestică spre vârful măgurilor. Din aceste puncte, începe din nou să coboare, spre est în valea Râmnicelului și spre sud în valea Râmnicului Sărat.
     Sectorul Montan este reprezentat de prelungirile Muntelui Furu -1415 m către est și sud-est. Relieful se prezintă sub forma unei succesiuni de vârfuri și văi înguste ale afluenților Râmnicului Sărat – Palanca, Pârîul Mare, Sărățelu, Mărtinu, desfășurat pe direcția generală nord-nord-est și sud-vest, între vârfurile Dealul cu Cătină în nord – 1125 m și Vârful Dosului Rău – 1114 m. Vârfurile importante ce se impun în peisaj, străjuind depresiunea sunt: Stejicul Mic (1212m), Stejicul Mare (1330m), Vîrful Pietrei (1330m), Purcelul (1111m), Carâmbu (1208 m), și Masa lui Bucur (1145m), a cărui denumire se datorează unui bloc de piatră situat aproape de vârf, cu o suprafață pseudoplană, unde, conform legendelor locale, își avea locul de întâlnire haiducul Bucur. Spre depresiune acest sector montan prezintă un versant puternic înclinat, cu o diferență de nivel de 300-400 m, ce se suprapune în cea mai mare parte pe falia marginală a flișului carpatic, aici apărând mici cascade ale Râmnicului Sărat și  afluenților: Munteoru, Furu, Mărtinu, în timp ce pâraiele Pleși, Argintari, Pârâul Bisericii, Pârâul Mare și Palanca, care străbat transversal aceste culmi, extind bazinetele de obârșie în această culme.
    Dintre acestea cel mai important bazinet este cel al Pârâului Furu care pătrunde printre culmile Carâmbu și Purcelu până sub Muntele Furu. În perioada glaciară, aici a avut loc un intens proces de eroziune datorat îngheț-dezghețului. În această perioadă s-au desprins din zonele mai înalte blocuri imense de gresii care s-au prăvălit la baza munților. Cele mai impresionante sunt cele din Satul Pleși, comuna Bisoca, din punctul „Piatra Mare” și ,,Pietrele Fetei” din satul Neculele, comuna Vintileasca, ce au dat naștere unei interesante legende descrisă de Alexandru Odobescu în opera sa „Pseudo-kinegeticos”, fragmentul „Pe plaiurile Bisocii” și Alexandru Vlahuță în „România Pitorească”, fragmentul „În Râmnicul Sărat”.     Oprindu-se pe dealurile înalte ale Bisocii, cei doi scriitori au putut admira minunatele priveliști ale depresiunii, pe care le-au descris în mod magistral în operele lor. Al. Odobescu, peisagist talentat, face o descriere cuprinzătoare: „Când ajunserăm pe muchia plaiului ce desparte văile dinspre Buzău de cele dinspre Râmnic, priveliștea, din veselă și plăcută cum era, se făcu deodată măreață: culmea întinsă a Penteleului se zări în depărtare, apoi plaiul Răboiului, Piatra Penei, Carâmbul, Munții Neharnița, ambele Mușe, Măceșul, Brezeul, piscurile semețe ale Furului și Streșicului, stâncele Năculelor, la poalele cărora se așternea, întocmai ca un lăicer verde și înflorat, o poiană largă și desfățată”.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here