România împlineşte astăzi, 93 de ani. În 1918, Adunarea Naţională de la Alba Iulia, a adoptat o „Rezoluţiune“ care consfinţea unirea tuturor românilor din Transilvania şi întreg Banatul cu România. De Ziua Naţională a României, am aflat de la oameni cunoscuţi şi reprezentativi pentru domeniul lor de activitate, ce le place, ce nu le place, ce ar vrea să schimbe.


Medicul diabetolog, Gheorghe Cocioabă, din cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă din Focşani:
„Normal că sunt mândru că sunt român. Aici m-am născut, într-un sat superb din judeţul Buzău, cu peisaje de basm şi tot aici, în România m-am şcolit în instituţii cu cursuri de bună calitate. Îmi place România pentru că este o ţară cu relief deosebit, fiindcă faţă de celelalte ţări, noi dispunem de toate formele de relief. Avem şi munte, şi mare, şi câmpie. Avem unde călători, avem ce vizita. În România trebuie schimbat modul de a privi munca şi viaţa. Mai ales că viaţa noastră a fost tulburată de Revoluţie, şi nu a fost o conducere performantă care să facă ca lumea să se simtă bine în România.  Nu am avut ocazia să părăsesc ţara şi nici nu mi-aş dori, dar am vizitat multe ţări europene, chiar şi America, dar acolo e un alt mod de a privi lucrurile. Niciodată nu aş vrea să părăsesc această ţară, pentru că îmi place, o iubesc! Este foarte greu să schimbi mentalitatea unui popor. Acest lucru se face cu forţe multiple. Schimbarea trebuie să intervină pe toate planurile. E greu să practici meseria de medic în România din cauza subfinanţării sistemului. Nu sunt fonduri pentru medicamente, e greu. Ce aş schimba la România? Aş schimba Guvernul, Parlamentul, pentru că ei s-au obşnuit să stea acolo, cred că locurile alea sunt doar ale lor, dar au uitat cine i-a pus acolo. Cu toţii trebuie să fim mândri că suntem români. Trebuie să fim conştienţi că România poate deveni mai bună, dar printr-o putere colectivă, din toate mediile. Cu toţii trebuie să schimbăm modul de a privi viaţa în România“. 

Medicul internist Kila Hossni, de la Spitalul din Vidra, de origine sirian:
„Am făcut facultatea de Medicină în Craiova, apoi, când am făcut Rezidenţiatul la Bucureşti, am cunoscut-o pe soţia mea. Am plecat înapoi în Siria pentru un an şi jumătate, şi ne-am întors pentru o aşa zisă vizită. Şi am rămas aici.  Cred că Dumnezeu a vrut asta. Îmi place România. Spre deosebire de Siria este o viaţă mai bună, o altă civilizaţie, alte reguli. Gândirea ar trebui schimbată pentru o viaţă mai bună. Oamenii politici care ne conduc, greşesc. Ei sacrifică un întreg popor pentru un singur om. În România sunt puşi oamenii nepotriviţi în locurile potrivite. Ţara aceasta este minunată, are istorie, tradiţie, peisaje. Din păcate ele nu sunt promovate cum ar trebui. Le urez vrânenilor, românilor de pretutindeni, multă sănătate şi un viitor mai bun“.

Directorul CUP Salubritate, Viorel Profiroiu:
„De Ziua Naţională a României mi-aş dori să primesc prosperitate şi nu mai vreau să văd tristeţe. Asta doresc tuturor românilor. Aş vrea să nu mai aud de atât de mulţi tineri români care pleacă în altă ţară să muncească. Îmi doresc să trăim cu resursele pe care le avem aici în ţară. România înseamnă pentru mine enrom şi mă simt mândru că sunt român. Întotdeauna când am avut delegaţii din străinătate am spus că sunt român şi m-am lăudat cu asta. România înseamnă viaţa mea, locul unde m-am născut şi unde îmi cresc copiii, o ţară înfloritoare cu inteligenţă nativă şi resurse, însă nu este exploată aşa cum ar trebui. În România eu am ţinut să mă perfecţionez, să fiu mai bun la locul de muncă şi să dau rezultate foarte bune. Am dat în schimb tot ce am avut mai bun în mine. Am fost în vizită în alte ţări şi am văzut multe. Nu mi-am dorit niciodată să rămân în altă ţară pentru că am văzut cum sunt trataţi românii acolo. Cum să rămâi acolo când ştii că nu au nimic bun pentru tine? Dacă te pot munci până mori asta fac. Aş vrea să avem locuri de muncă aşa cum erau înainte de 1989 când aveam fabrici şi uzine. Nu mai vreau să vindem buşteanul ci mobila, nu mai vreau să vindem minereul ci produsul finit şi nu mai vreau să fie priviţi românii ca europeni de mâna a patra. Eu sunt optimist şi am încredere că poporul va genera conducători pe măsura năzuinţelor noastre şi am speranţa că în maxim 15 ani vom face aceşti paşi. De mâine vreau să fim mai buni unii cu alţii, să ne respectăm mai mult şi să ne auzim mai mult. Cu astfel de sentimente trebuie plecat la drum. Urez redacţiei, cititorilor şi întregului popor „La mulţi ani“ şi toate cele bune!“.

Procurorul Paul Mihăilă, şeful Secţiei de Urmărire Penală din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea:
„Dacă îmi doresc ceva de Ziua Naţională este ca societatea românească să se aşeze, să trăiască autoritatea instituţiilor statului, să dispară corupţia, sărăcia şi cel mai important, ca oamenii să-şi redobândească optimismul şi bucuria de a trăi. Sunt foarte multe persoane care nu duc o viaţă bună şi care nu înţeleg ce i-a făcut să ajungă în situaţia asta. Mi-aş dori ca cei care ne conduc să aibă o doză de patriotism şi să facă totul pentru popor. Nu poţi să nu iubeşti această ţară, peisajele minunate şi oamenii cu bun simţ. Îmi place căldura dintre relaţiile interumane. La mulţi ani tuturor românilor“.

Judecătorul Costică Diţă, preşedintele Tribunalului Vrancea:
„De Ziua Naţională îmi doresc o zi liberă fiindcă tot anul nu am avut decât cinci zile de concediu. Nu pot compara România cu alte ţări pentru că nu prea am umblat prin străinătate. România trebuie luată ca atare. Poate că aş pleca din România doar temporar, în concedii. Nu ştiu dacă aş putea trăi în altă ţară“.

Nicuşor Petre, voluntar la Crucea Roşie Vrancea:
„Doresc României şi românilor ceea ce îmi doresc şi mie. Adică, astăzi să fim mai buni decât ieri, să fim mai mult de ajutor celor de lângă noi. Chiar dacă situaţia în ţară nu e deloc roz, doresc să contribuim toţi cu ceva, să facem fiecare câte ceva ca să ne fie mai bine, nu doar să ne plângem şi să aşteptăm de la alţii. Dacă vrei să schimbi lumea trebuie să începi cu tine însuţi. Doar noi, oamenii putem face schimbarea pe care ne-o dorim aşa încât să ne fie un pic mai bine şi să mergem mai departe. Le doresc tuturor românilor să fie mai optimişti şi chiar dacă nu ne mai vine să credem în nimic, să credem totuşi în Dumnezeu“.

Rodica Davidean, director Crucea Roşie Vrancea:
„Avem o ţară minunată şi în ea trăieşte o lume înzestrată cu un fond şi o valoare inestimabilă. Trebuie doar să ne iubim pământul şi să îmbrăţişăm valorile lui. Românii au de toate, le lipseşte doar „puterea“ de a fi mai buni, mai toleranţi, mai ÎNŢELEPŢI!“.

Ionel Chetroiu, lider de sindicat la Sindicatul liber „Dreptatea“:
„Îi doresc României să devină o ţară care îşi respectă cetăţenii şi drepturile lor, care să asigure un trai decent şi să ofere siguranţa zilei de mâine“.

Daniela Nicolaş, director DGASPC Vrancea:
„Doresc României să devină o ţară în care fiecare om contează, să simţim bucuria reală că suntem români fără să căutăm soluţii dincolo de graniţe, abandonându-ne copiii şi părinţii şi sperând că astfel le vom construi un viitor mai bun“.

Gabriela Dima, asistent social la Centrul de zi „Micul Prinţ“:
„Aş vrea o ţară în care să nu mai fie oameni care să arunce vina pe alţii pentru eşecurile lor şi care să facă în fiecare zi ceva pentru ei înşişi şi pentru cei din jur. În felul acesta, sigur, în viitor, lucrurile se vor schimba în bine pentru toţi românii“.

Inspectorul Cătălin Manea, din cadrul Serviciului Poliţiei Rutiere:
„De 1 Decembrie, Ziua României, îmi doresc ca românii să trăiască într-o ţară normală. Cel mai mult îmi plac oamenii din această ţară. Îmi place la ei spiritul de supravieţuitori pe care îl au şi puterea de a face haz de necaz şi atunci când le este bine şi când le este greu. Dacă aş putea scuimba aceva, acel ceva ar fi direcţia pe care România a urmat-o în urmă cu 20 de ani. Cred că prin această frază am spus tot“.

Roxana Vornic, director al Şcolii Ştefan cel Mare din Focşani:
1.    Cum simt, ca român, ziua de 1 Decembrie şi ce aşteptări am de la această zi.

Ziua de 1 Decembrie o simt drept un moment în care mi se reconfirmă faptul că, în destinul acestui neam, au existat puncte de reper certe, în care s-a scris cu adevarat Istoria. Trăim vremuri în care capacitatea noastră de a rezona la întâmplări istorice recente este vădit atrofiată şi este revigorant să putem face apel la existenţa unor personalităţi autentice ale trecutului care au vibrat româneşte şi au clădit fapte majore ale fiinţei acestui neam. Este nevoie, îndeobşte,  ca, pentru a percepe cu adevărat contururile unui eveniment, să ai o “perspectivă”- o detaşare în timp faţă de efervescenţa momentului, care face ca, fie prin diminuarea anvergurii, fie prin potenţare valorică, să îţi ofere dimensiunea reală a acelui fapt. Cu certitudine însă, Unirea nu are nevoie de această “perspectivă”, pentru că înseamnă, pentru orice generaţie, un act major de statutare a unei ţări. Mă aştept ca, şi în acest an, recursul la valorile trecutului să poată constitui un moment de reflecţie  cu privire la adevăratele repere ale prezentului.

2.    Ce îmi place cel mai mult la ţara în care trăiesc şi ce cred că ar trebui schimbat.

“Ţara în care trăiesc” şi îmi place poate fi, pentru mine, recompusă dintr-o succesiune de amintiri frumoase despre oameni şi locuri. Peisajele din Ardeal, tinerii în port popular la slujbele religioase din Bucovina, tihna şi firescul cu care un călugăr bătrân citea o carte veche în grădina de la Putna, respectul cu care oameni ce nu se cunosc se salută pe drumurile munţilor, desăvârşirea unui  copac încărcat cu mere, toate sunt posibile imagini ale unei ţări. În privinţa schimbărilor, tot acest spaţiu te invită la un exerciţiu de luciditate. Cred că se simte nevoia unei atitudini civice autentice, a redimensionării elementelor de etică interpersonală, în care altruismul, toleranţa, respectul pentru semenul tău să înlocuiască entuziasmele minore, de conjunctură, excesul de comentarii “umorale” şi practica foarte confortabilă a lui “merge şi aşa”. Cred, totodată, că se impune respingerea confuziei valorilor, care duce la criza modelelor şi a reperelor autentice.

3.    Iubesc România ?

Aceasta este o întrebare foarte dificilă, care invită la un vulnerabil moment de sinceritate, deşi este dezirabil ca fiecare dintre noi să se lase “locuit” de sentimente fundamentale. Cred că, în ciuda unor  ritmuri şi stridenţe pe care uneori nu i le înţeleg, iubesc. România în mai multe tipuri de re-gistre afective: câteodată cu speranţă, alteori cu indulgenţă sau cu obiectivitate critică, dar, mi-ar plăcea să cred, întotdeauna cu un soi de statornicie. De altfel, între exerciţii de admiraţie, nostalgii, reverii sau revolte, experimentez, într-un fel, gama trăirilor pe care le are un părinte faţă de copilul său, pe care îl iubeşte necondiţionat, indiferent de reuşitele sau de înfrângerile sale.
   
4.    Ce v-aţi dori de la România şi ce aţi primit până acum.

Mi-aş dori să învăţăm să nu mai ratăm şanse, să ne conturăm ca un spaţiu al coerenţei faptelor şi al unei bune-cuviinţe a convieţuirii, să înlocuim « inflaţia » vorbei cu eficienţa implicării. Mi-aş dori să deprindem respectul pentru rigoarea muncii constante şi oneste, prezentul să dobândească substanţa necesară de a deveni punct de reper pentru viitor şi să atenuăm sincopele de credibilitate pe care le avem în spaţiul european. Şi mi-aş mai dori, nu doar din raţiuni subiective, să fie consfinţit statutul social de prim rang al profesiei de dascăl. Am primit, din spaţiul în care trăiesc,  pri-vilegiul de a cunoaşte câţiva oameni adevăraţi, în exemplul cărora am încercat să mă formez, iar, ca profesor, am primit şansa de a întâlni elevi care mă determină să am resurse de optimism cu privire la chipul viitorului.    

5.    Credeţi că România este o ţară în care încă mai merită să trăieşti ?

Cred că merită să trăieşti în orice ţară, prin însuşi faptul că « trăirea », viaţa, este o experienţă irepetabilă, dacă ştii să îi înţelegi sensurile. Consonanţa vieţii noastre cu acest spaţiu va dobândi, însă, accente depline, dacă am putea realiza exerciţiul cons-tructiv de a clădi aici ceea ce admirăm nostalgic, dar îndreptăţit, la alte orizonturi geografice. Aceasta pentru că, dincolo de tot şi de toate, avem nevoie, în adâncul intim şi sincer al fiinţei noastre, de certitudinea de a fi undeva realmente « acasă ».
   
Titi Olteanu, inginer Direcţia Silvică:
„M-am născut în România, îmi place cum arată. Singurul lucru care nu îmi place este că nu ştim să gospodărim ce avem. Dacă am gospodări corespunzător ceea ce avem, nu ar trebui să o ducem atât de rău. De fiecare dată, există speranţa că se va schimba şi va fi mai bine şi vom fi şi noi, să preluăm mo-delul de afară pentru a fi la fel ca ei. Nu neapărat să plecăm afară dar să fim aici şi să trăim ca ei. Să luăm un model de acolo şi să trăim în România. Cred că principala cauză pentru care nu suntem ca ei este lipsa de seriozitate, de sus până jos. Fiecare nu caută să facă pentru ţară, caută să facă pentru el. Nu spune nimeni că nu trebuie să lupţi pentru tine, că nu trebuie să faci pentru tine. Dar trebuie să fii serios şi să faci corect, prin muncă. La noi este şi mirajul îmbogăţirii peste noapte. Ori, ca să te îmbogăţeşti peste noapte trebuie să faci o ilegalitate, să faci o invenţie deosebită sau altceva care să te îmbogăţească. Dar în rest nu se poate. Mă uit la tinerii de 18 ani care au primit maşină cu fundiţă şi care nu apreciază banul la adevărata valoare. Atunci, ceilalţi care nu au şi văd aşa ceva, vor să facă şi ei astfel încât să obţină aceste bunuri, cum ar fi o maşină scumpă. Este o tendinţă de a câştiga indiferent prin ce mijloace, ceea ce nu este bine“.

Alin Moldoveanu, campion mondial şi olimpic la tir sportiv, maestru emerit al sportului:
„Îmi place România, dar sportul ar trebui să fie susţinut mai mult. Valorile pe care le avem în acest moment, nu sînt recompensate aşa cum ar trebui şi ar fi necesară o implicare financiară mai mare a autorităţilor. Pe viitor, aş vrea ca cei care conduc destinele acestei ţări să întindă o mână şi celor nevoiaşi şi să se gândească în primul rând că sunt oameni şi răspund de destinele celor care i-au votat“.

Mesajele cititorilor

:)))) mă face să râd... mai cheltuie bani şi pentru asta ... nu mai semnifică nimic... fiecare trage pentru buzunarul lui ... păcat de istoria noastră....
DE ioio, postat pe 28-11-2011, la 09:02

Suntem români. Uneori ne lăudăm rădăcinile glorioase, istoria bogată şi moştenirea culturală. De cele mai multe ori ne comportăm de parcă ne-ar fi ruşine de ceea ce suntem şi de ceea ce se petrece aici. Spunem “Ţară frumoasă, păcat de oameni”. Întotdeauna m-a intrigat expresia asta. De ce “păcat de oameni”? Poate am fost eu norocosă însă oamenii pe care i-am întâlnit nu se împuşcă pe străzi, au familii, majoritatea au prieteni vechi de zeci de ani, iar românul ştie să îşi respecte aproapele chiar dacă ani de sărăcie şi opresiune ne-au întors unul împotriva altuia. Iubesc România, în primul rând pentru că este singurul loc în care mă voi simţi totdeauna acasă. Indiferent cât de bine ar fi oriunde, nicăieri nu voi fi acasă. Iubesc România că este frumoasă, foarte originală în tradiţii.
Roman Ionelia

România DA, să punem umărul în a o schimba !!! Ne-am născut aici şi trebuie să punem umărul în a o schimba în bine ! Niciunde nu e ca în ţara ta ! Curaj români ! Ţara e a noastră !
DE nuti, postat pe 30-11-2011,
la 16:49

COMENTARII AFISATE CELE MAI VECHI PRIMELE